[1] Şi când s-au apropiat de Ierusalim, în Betfaghe şi Betania, lângă Muntele Măslinilor, a trimis pe doi din ucenicii săi
[2] şi le-a zis: „Mergeţi în satul de dinaintea voastră şi imediat ce veţi intra în el veţi găsi un mânz legat, pe care n-a încălecat nici un om până acum. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
[3] Iar dacă cineva vă va zice: De ce faceţi aceasta? să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el şi îndată îl va trimite aici.”
[4] Atunci ei au mers şi au găsit mânzul legat afară, la poartă, la o răspântie, şi l-au dezlegat.
[5] Şi unii din cei ce stăteau acolo le-au zis: „Ce faceţi, de ce dezlegaţi mânzul?”
[6] Iar ei le-au spus precum le zisese Iisus şi ei i-au lăsat.
[7] Apoi au adus mânzul la Iisus şi şi-au pus hainele peste el. Şi Iisus a şezut pe el.
[8] Şi mulţi îşi aşterneau hainele pe drum, iar alţii ramuri, pe care le tăiau de pe câmp.
[9] Iar cei ce mergeau înaintea lui Iisus şi cei ce veneau după, strigau cu toţii: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!
[10] Binecuvântată este împărăţia care vine, împărăţia părintelui nostru David! Osana întru cei de sus!
[11] Şi a ajuns în Ierusalim. A intrat în Templu şi a privit de jur împrejur la toate cele de acolo şi, fiind deja spre seară, a ieşit spre Betania împreună cu cei doisprezece.
[12] A doua zi, ieşind ei din Betania, i s-a făcut foame.
[13] Şi a văzut de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, dar n-a găsit nimic, doar frunze. Pentru că nu era timpul smochinelor.
[14] Atunci a spus smochinului: „În veac să nu mai mănânce cineva vreun rod din tine!” Iar ucenicii au auzit.
[15] Apoi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în Templu, a început să îi scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, apoi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi a răsturnat scaunele vânzătorilor de porumbei.
[16] Şi nu lăsa să mai treacă nimeni cu vreun vas prin Templu.
[17] Atunci îi învăţa şi le spunea: „Oare nu stă scris? Casa mea se va chema casă de rugăciune pentru toate neamurile, dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
[18] Şi marii preoţii şi cărturarii l-au auzit. Şi căutau cum să-l piardă, căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura lui.
[19] Când s-a făcut seară au ieşit din cetate.
[20] Trecând dimineaţa prin acelaşi loc, au văzut smochinul uscat din rădăcini.
[21] Iar Petru şi-a amintit şi i-a zis: „Învăţătorule, iată că s-a uscat smochinul pe care l-ai blestemat!”
[22] Iisus le-a răspuns: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!
[23] Adevărat vă spun, că oricine va zice muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, se va face precum spune el.
[24] De aceea vă spun: Toate câte vă rugaţi şi le cereţi, să credeţi că le-aţi şi primit, şi aşa va fi.
[25] Iar când staţi să vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte greşelile.”
[27] Apoi au intrat iarăşi în Ierusalim. Şi plimbându-se prin Templu, au venit la El marii preoţi, cărturarii şi bătrânii poporului
[28] şi-i ziceau: „Cu ce putere faci acestea?” sau: „Cine ţi-a dat ţie putere să faci astfel de lucruri?”
[29] Iar Iisus le-a zis: „O să vă întreb şi eu ceva, iar dacă îmi veţi răspunde, atunci vă voi spune cu ce putere fac acestea.
[30] Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni? Răspundeţi-mi!”
[31] Şi vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom spune: Din cer! va zice: Atunci de ce n-aţi crezut în el?
[32] Iar dacă vom spune: De la oameni! ne temem de popor.” Fiindcă toţi îl socoteau pe Ioan că este profet.
[33] Şi i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Iar Iisus le-a zis: „Nici eu nu vă spun cu ce putere fac aceste lucruri!”