[1] Ridicându-se de acolo a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. Acolo mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi, după cum obişnuia, le învăţa iarăşi.
[2] Atunci s-au apropiat fariseii care, ca să-l ispitească, îl întrebau dacă este îngăduit unui bărbat să îşi lase soţia.
[3] Iar El le-a zis: „Ce v-a poruncit Moise?”
[4] Ei au răspuns: „Moise a îngăduit să-i scrie o carte de despărţire şi să o lase să plece.”
[5] El le-a zis: „Din cauza împietririi inimii voastre v-a scris porunca aceasta.
[6] Dar încă de la începutul creaţiei Dumnezeu i-a făcut să fie împreună bărbat şi femeie.
[7] De aceea, bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va lipi de femeia sa
[8] şi vor fi amândoi un singur trup. Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup.
[9] Deci ceea ce a Dumnezeu a unit, omul să nu despartă!”
[10] În casă însă, ucenicii l-au întrebat iarăşi despre aceasta.
[11] Iar El le-a zis: „Oricine, dacă îşi va lăsa soţia şi îşi va lua alta, săvârşeşte adulter cu ea.
[12] Iar femeia, dacă îşi va lăsa soţul şi îşi va lua alt bărbat, săvârşeşte adulter.”
[13] Odată au adus la El nişte copii ca să-şi pună mâinile peste ei, iar ucenicii îi certau.
[14] Şi văzându-i Iisus, s-a mâhnit şi le-a zis: „Lăsaţi copiii să vină la mine! Nu-i opriţi, căci a unora ca ei este Împărăţia lui Dumnezeu!
[15] Adevărat vă spun, dacă cineva nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea.”
[16] Şi, luându-i în braţe, i-a binecuvântat, punându-şi mâinile peste ei.
[17] Pe când ieşea în drum, a alergat către El cineva şi, îngenunchind înaintea lui, i-a zis: „Învăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
[18] Iisus i-a spus: „De ce îmi zici bun? Nimeni nu este bun, în afară de Dumnezeu.
[19] Ştii poruncile: Să nu ucizi! Să nu săvârşeşti adulter! Să nu dai mărturie mincinoasă! Să nu înşeli pe nimeni! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”
[20] El i-a zis: „Învăţătorule, pe toate acestea le-am păzit din tinereţea mea.”
[21] Iar Iisus, privind la el, l-a îndrăgit şi i-a zis: „Un singur lucru îţi mai lipseşte: Du-te, vinde tot ce ai şi dă săracilor şi vei avea o comoară în cer. Şi apoi vino şi urmează-mi.”
[22] El însă, s-a întristat auzind aceste cuvinte şi a plecat mâhnit, căci avea multe averi.
[23] Atunci Iisus, uitându-se în jur, le-a spus ucenicilor săi: „Cât de greu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bani!”
[24] Şi ucenicii erau uimiţi de cuvintele lui. Iisus vorbind iarăşi, le-a zis: „Fiilor, cât de greu se intră în Împărăţia lui Dumnezeu.
[25] Mai uşor îi este cămilei să treacă prin urechile acului decât bogatului să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[26] Iar ei, înspăimântându-se şi mai mult, ziceau unii către alţii: „Şi cine poate să se mântuiască?”
[27] Privind la ei, Iisus a zis: „La oameni este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu. Fiindcă la Dumnezeu toate sunt cu putinţă.”
[28] Petru a început să-i zică: „Iată, noi am lăsat toate şi te-am urmat.”
[29] Iisus a zis: „Adevărat vă spun, nu este nimeni din cei care şi-au lăsat casă, fraţi, surori, mamă sau tată, copii sau ţarine pentru mine şi pentru evanghelie
[30] şi care să nu ia însutit acum, în vremea aceasta de prigoniri: şi case, şi fraţi, şi surori, şi mame, şi copii, şi pământuri, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.
[31] Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi ultimii şi ultimii vor fi primii.”
[32] Pe când erau pe drum şi urcau la Ierusalim, Iisus mergea înaintea lor. Şi cei ce îl urmau erau cuprinşi de teamă. Şi iarăşi, luându-i deoparte pe cei doisprezece, a început să le spună cele ce aveau să i se întâmple:
[33] „Iată, urcăm la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţi şi cărturarilor, care-l vor osândi la moarte şi îl vor da pe mâna neamurilor.
[34] Şi-l vor batjocori, îl vor scuipa şi îl vor biciui, îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”
[35] Atunci au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedeu, zicându-i: „Învăţătorule, vrem să faci pentru noi ceea ce-ţi vom cere.”
[36] El le-a zis: „Ce vreţi să fac pentru voi?”
[37] Ei au răspuns: „Fă să stăm în slava ta unul la dreapta şi altul la stânga ta!”
[38] Iisus însă le-a spus: „Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi voi oare să beţi paharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cu care mă botez Eu?”
[39] Ei i-au răspuns: „Putem!” Atunci Iisus le-a zis: „Veţi bea paharul pe care îl beau Eu şi vă veţi boteza cu botezul cu care mă botez Eu.
[40] Dar nu Eu dau locurile de la dreapta sau la stânga mea, ci ele sunt pentru cei pentru care s-au pregătit.”
[41] Când au auzind ceilalţi zece, au început să se mânie pe Iacov şi pe Ioan.
[42] Dar Iisus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc cu putere.
[43] Între voi să nu fie aşa, ci acela care vrea să fie mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
[44] Iar cel care vrea să fie întâiul între voi să fie robul tuturor.
[45] Fiindcă nici Fiul Omului nu a venit să i se slujească, ci ca El să slujească şi să-şi dea viaţa drept răscumpărare pentru mulţi.”
[46] Şi au mers în Ierihon. Iar pe când ieşeau din Ierihon, El, ucenicii lui şi o mare mulţime de oameni, iată că fiul lui Timeu, Bartimeu, un orb care cerşea, şedea la marginea drumului.
[47] Auzind el că este Iisus Nazarineanul, a început să strige: „Iisuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
[48] Mulţi îl certau ca să tacă. Dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
[49] Oprindu-se Iisus, a zis: „Chemaţi-l!” Şi l-au chemat pe orb, zicându-i: „Îndrăzneşte, scoală-te! Te cheamă!”
[50] Iar orbul, aruncând haina de pe el, a sărit în picioare şi a venit la Iisus.
[51] Iisus l-a întrebat: „Ce vrei să-ţi fac?” Şi orbul a răspuns: „Învăţătorule, să văd din nou.”
[52] Iisus i-a zis: „Du-te, credinţa ta te-a mântuit.” Şi îndată a văzut din nou şi l-a urmat pe Iisus pe cale.