[1] Şi au mers pe ţărmul celălalt al mării, în ţinutul Gherasenilor.
[2] Iar când a coborât Iisus din corabie, îndată i-a ieşit înainte, din morminte, un om cu duh necurat,
[3] care îşi avea locuinţa în morminte şi nu-l putea lega nimeni, nici cu lanţuri,
[4] pentru că de multe ori fusese legat cu cătuşe şi lanţuri, dar el rupea lanţurile şi sfărâma cătuşele şi nimeni nu reuşea să îl potolească.
[5] Tot timpul, ziua şi noaptea, era în morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre.
[6] Când l-a văzut de departe pe Iisus, a alergat şi i s-a închinat
[7] şi a strigat cu glas puternic: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu cel Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”
[8] Pentru că Iisus îi zicea: „Ieşi afară din om, duh necurat!”
[9] Şi Iisus l-a întrebat: „Care ţi-e numele?” iar el i-a zis: „Legiune este numele meu, pentru că suntem mulţi.”
[10] Şi se ruga mult de El, ca să nu îi trimită afară din ţinut.
[11] Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păştea.
[12] Şi s-au rugat de El zicându-i: „Trimite-ne în porci, să intrăm în ei.”
[13] Atunci El le-a dat voie. Şi ieşind duhurile necurate din om, au intrat în porci, iar turma, aproape două mii de porci, s-a aruncat de pe mal în mare şi s-a înecat.
[14] Cei ce păşteau porcii au fugit şi au vestit în cetate şi în sate şi toţi au venit să vadă ce s-a întâmplat.
[15] Şi au venit la Iisus şi l-au văzut pe cel îndrăcit, cel care avusese o legiune de demoni, aşezat, îmbrăcat şi întreg la minte, şi s-au înfricoşat.
[16] Apoi, când cei ce văzuseră le-au povestit ce s-a întâmplat cu îndrăcitul şi despre porci,
[17] au început să-l roage să plece din hotarele lor.
[18] Iar demonizatul, când Iisus urca în corabie, îl rugă să-l lase să vină şi el să fie cu Iisus.
[19] Dar Iisus nu l-a lăsat, ci i-a zis: „Mergi în casa ta, la ai tăi, şi vesteşte-le câte ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”
[20] Şi el s-a dus şi a început să vestească în Decapolis ce a făcut Iisus pentru el şi toţi se minunau.
[21] După ce Iisus a trecut iarăşi în partea cealaltă a ţărmului, s-a adunat o mare mulţime în jurul lui, pe malul mării.
[22] Şi cineva cu numele Iair, unul dintre mai marii sinagogii, a venit şi, când l-a văzut, a căzut la picioarele lui
[23] şi l-a rugat mult, zicând: „Fiica mea e pe moarte. Vino, dar, să-ţi pui mâinile peste ea ca să scape şi să trăiască.”
[24] Şi Iisus a mers cu el. Mulţimea mare îl urma şi îl îmbulzea.
[25] Iar o femeie, de doisprezece ani bolnavă de hemoragie,
[26] care suferise multe de la doctori şi care cheltuise tot ce avea fără să aibă vreun folos, ba chiar ajunsese mai rău,
[27] auzind despre Iisus, a venit în mulţime în urma lui şi s-a atins de haina sa,
[28] pentru că zicea: „Dacă mă voi atinge fie şi de hainele lui, voi scăpa de boală.”
[29] Şi îndată a secat izvorul sângelui ei şi a simţit în trupul ei că s-a vindecat de boală.
[30] Iar Iisus, cunoscând numaidecât în sine puterea care a ieşit din El, s-a întors către mulţime, zicând: „Cine s-a atins de hainele mele?”
[31] Dar ucenicii i-au zis: „Vezi mulţimea care te îmbulzeşte şi întrebi: Cine s-a atins de mine?”
[32] Iar El se uita de jur împrejur să o vadă pe cea care a făcut aceasta.
[33] Atunci femeia, cuprinsă de frică şi tremurând, ştiind ceea ce se petrecuse cu ea, a venit şi a căzut înaintea lui şi i-a spus tot adevărul.
[34] Iar El i-a zis: „Fiică, credinţa ta te-a mântuit. Mergi în pace şi fii vindecată de boala ta.”
[35] Pe când Iisus vorbea încă, au venit unii de la mai marele sinagogii să-i zică: „Fiica ta a murit. De ce-l mai superi pe Învăţător?”
[36] Iisus însă auzind vorbele lor, i-a spus mai marelui sinagogii: „Nu te teme! Crede numai!”
[37] Şi nu a lăsat pe nimeni să-l urmeze, afară de Petru, de Iacov şi de Ioan, fratele lui Iacov.
[38] Şi au mers la casa mai marelui sinagogii şi au văzut tulburare mare şi pe cei ce plângeau şi se tânguiau mult.
[39] Şi intrând, le-a zis: „De ce vă tânguiţi şi plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.
[40] Iar ei râdeau de El. El însă, scoţându-i pe toţi afară, l-a luat de o parte pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce erau cu El şi a intrat în locul în care era copila.
[41] Şi apucând copila de mână, i-a zis: Talitha kumi! care se traduce, Fiică, îţi zic, scoală-te!”
[42] Şi îndată copila s-a ridicat şi a început să meargă, căci era de doisprezece ani. Şi îndată ei s-au minunat foarte mult, cu mare uimire.
[43] Şi le-a poruncit straşnic ca nimeni să nu afle acest lucru, apoi le-a zis să-i dea fetiţei să mănânce.