[1] Şi a intrat din nou în sinagogă. Acolo era un om care avea mâna uscată.
[2] Unii însă îl pândeau să vadă dacă-l va vindeca sâmbăta, ca să-l învinuiască.
[3] Atunci El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi vino în mijloc!”
[4] Iar celorlalţi le-a zis: „Ce trebuie să facă omul sâmbăta: să facă bine sau să facă rău? Să salveze o viaţă sau să o lase să piară?” Şi ei tăceau.
[5] Uitându-se la ei de jur împrejur cu mânie, şi întristat de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde mâna!” Şi el a întins-o şi mâna i s-a vindecat.
[6] Fariseii, ieşind, s-au sfătuit repede cu irodienii împotriva lui, cum să facă să-l piardă.
[7] Şi Iisus a plecat împreună cu ucenicii spre mare. Şi l-a urmat o mulţime mare de oameni din Galileea şi din Iudeea,
[8] din Ierusalim, din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi de pe lângă Tir şi Sidon, mulţime care, auzind câte făcea, a venit la El.
[9] Iisus le-a zis ucenicilor lui să aducă o corabie aproape de ţărm, ca să nu-l îmbulzească oamenii,
[10] fiindcă toţi cei ce erau bolnavi năvăleau peste El să se atingă de El, pentru că pe mulţi îi vindecase.
[11] Iar când îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
[12] Iar El le certa cu asprime, ca să nu le arate ele oamenilor cine este El.
[13] Apoi a urcat pe munte şi a chemat acolo pe cine a vrut El şi aceia au venit la El.
[14] Şi a rânduit doisprezece oameni, pe care i-a şi numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să vestească
[15] şi să aibă putere să scoată demonii.
[16] A rânduit doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru,
[17] pe Iacov al lui Zebedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele Boanerghes, care înseamnă „fiii tunetului”;
[18] pe Andrei şi pe Filip, pe Bartolomeu şi pe Matei, pe Toma şi pe Iacov al lui Alfeu, pe Tadeu şi pe Simon Cananitul
[19] şi pe Iuda Iscarioteanul, care l-a şi vândut.
[20] Apoi a intrat într-o casă şi s-a adunat iarăşi mulţimea, încât nu mai puteau mânca nici măcar pâine.
[21] Când au auzit ai săi, s-au pornit să-l oprească, fiindcă ziceau că şi-a ieşit din minţi.
[22] Iar cărturarii care veniseră din Ierusalim ziceau că îl are pe Beelzebul şi că izgoneşte demonii cu puterea stăpânului demonilor.
[23] El însă, chemându-i, le vorbea în parabole, zicând: „Cum poate Satana să-l izgonească pe Satana?
[24] Dacă o împărăţie se dezbină pe sine, acea împărăţie nu mai poate dăinui.
[25] Iar dacă o casă s-a dezbinat pe sine, acea casă nu mai poate dăinui.
[26] Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuşi şi s-a dezbinat, nu mai poate dăinui, ci şi-a găsit sfârşitul.
[27] Dar nimeni, când intră în casa unui om puternic, nu poate să îi răpească lucrurile, dacă nu-l va lega mai întâi pe cel puternic. Abia atunci îi va jefui casa.
[28] Adevărat vă spun: toate păcatele şi hulele, oricâte ar fi hulit, vor fi iertate fiilor oamenilor,
[29] dar cine va huli împotriva Duhului Sfânt, nu are iertare în veac, ci este vinovat de păcat veşnic.”
[30] Acestea le-a spus pentru că ziceau: „Are duh necurat.”
[31] Şi a venit mama lui şi fraţii lui şi, stând afară, au trimis la El să-l cheme.
[32] Şi împrejurul lui şedea o mulţime de oameni şi îi ziceau: „Iată mama ta şi fraţii tăi sunt afară şi te caută.”
[33] Iar El le-a răspuns: „Cine este mama mea şi cine sunt fraţii mei?”
[34] Şi i-a privit pe cei ce şedeau în jurul lui şi a zis: „Iată mama mea şi fraţii mei!
[35] Căci oricine, dacă face voia lui Dumnezeu, este fratele meu şi sora mea şi mama mea.”