[1] După două zile erau Paştele şi Sărbătoarea Azimelor. Iar marii preoţi şi cărturarii căutau cu vicleşug cum să-l prindă şi să-l omoare,
[2] dar ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să fie tulburare în popor.”
[3] Pe când era în Betania, Iisus a şezut la masă în casa lui Simon leprosul. Atunci a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, de mare preţ, şi, spărgând vasul de alabastru, a vărsat mirul pe capul lui.
[4] Unii s-au revoltat din pricina aceasta şi discutau între ei: „De ce s-a făcut aşa o risipă de mir?
[5] Acest mir putea fi vândut cu peste trei sute de dinari şi banii să fie daţi săracilor.” Şi cârteau împotriva ei.
[6] Dar Iisus a zis: „Lăsaţi-o! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru bun faţă de mine.
[7] Fiindcă pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi oricând voiţi puteţi să le faceţi bine, dar pe mine nu mă aveţi totdeauna.
[8] Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte mi-a uns trupul pentru înmormântare.
[9] Adevărat vă spun, oriunde se va vesti evanghelia, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei.”
[10] Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a mers la marii preoţi ca să-l dea pe Iisus în mâinile lor.
[11] Când au auzit, s-au bucurat şi i-au făgăduit că îi vor da bani. Iar el căuta cum să-l dea în mâinile lor într-un moment potrivit.
[12] Iar în prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfea Paştele, ucenicii l-au întrebat: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paştele?”
[13] Şi a trimis pe doi din ucenicii lui, zicându-le: „Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om purtând un vas de lut cu apă. Mergeţi după el.
[14] Şi unde va intra, spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice, Unde este odaia mea unde voi mânca Paştele împreună cu ucenicii mei?
[15] Iar el vă va arăta un foişor mare, gata pregătit. Acolo să pregătiţi pentru noi.”
[16] Apoi ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate. Acolo au găsit aşa cum le-a spus lor Iisus şi au pregătit Paştele.
[17] Când s-a făcut seară Iisus a venit împreună cu cei doisprezece.
[18] Şi au şezut la masă şi au mâncat, iar Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun, că unul dintre voi mă va vinde: cel ce mănâncă împreună cu mine.”
[19] Ei au început să se întristeze şi să-şi zică unul câte unul: „Nu cumva eu?”
[20] El le-a zis: „Unul din cei doisprezece, cel ce întinge cu mine în vas.
[21] Pentru că Fiul Omului merge aşa cum stă scris despre El, dar vai de omul acela prin care Fiul Omului va fi vândut. Mai bine i-ar fi fost omului aceluia să nu se mai fi născut.”
[22] Pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat, zicând: „Luaţi, acesta este trupul meu.”
[23] A luat şi paharul şi, mulţumind, le-a dat şi toţi au băut din el.
[24] Şi le-a zis: „Acesta este sângele meu, al Legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi.
[25] Adevărat vă spun: De acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[26] Apoi, după ce au cântat cântări de laudă, au mers afară, pe Muntele Măslinilor.
[27] Iisus le-a zis: „Toţi vă veţi poticni, căci stă scris: Voi bate păstorul şi oile se vor risipi.
[28] Dar după învierea mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.”
[29] Atunci Petru i-a zis: „Chiar dacă toţi se vor poticni, eu nu.”
[30] Dar Iisus i-a zis: „Adevărat îţi spun, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoşul de două ori, tu te vei fi lepădat de mine de trei ori.”
[31] El însă spunea şi mai tare: „Chiar dacă ar fi să mă ucidă împreună cu tine, eu nu mă voi lepăda de tine.” Şi la fel ziceau toţi ceilalţi.
[32] Apoi au venit într-un loc al cărui nume era Ghetsimani. Acolo le-a zis ucenicilor săi: „Aşezaţi-vă aici până ce mă voi ruga.”
[33] Şi l-a luat pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan împreună cu El şi a început să se tulbure şi să se mâhnească.
[34] Apoi le-a zis: „Sufletul meu este întristat tare, până la moarte. Rămâneţi aici şi vegheaţi.”
[35] Şi s-a dus puţin mai departe. Acolo a căzut la pământ şi se ruga ca, dacă este cu putinţă, să treacă de la El ceasul acesta.
[36] El zicea: „Părinte, Avva, toate îţi sunt cu putinţă. Îndepărtează paharul acesta de la mine. Dar să nu fie ceea ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu!”
[37] Când a venit înapoi si i-a găsit dormind, i-a zis lui Petru: „Simon, dormi? N-ai avut tărie să veghezi un singur ceas?
[38] Vegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! Duhul este plin de râvnă, dar trupul este neputincios.”
[39] Apoi a mers şi s-a rugat din nou, zicând aceleaşi cuvinte.
[40] Şi din nou s-a întors şi i-a găsit dormind, fiindcă ochii lor erau îngreunaţi şi nici nu ştiau ce să-i răspundă.
[41] A treia oară a venit şi le-a zis: „Dormiţi de acum şi odihniţi-vă! E gata! Ceasul a sosit. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
[42] Sculaţi-vă să mergem. Iată, cel ce m-a vândut s-a apropiat.”
[43] Pe când El încă vorbea, îndată a apărut Iuda, unul din cei doisprezece, şi împreună cu el o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, de la marii preoţi, de la cărturari şi de la bătrâni.
[44] Iar vânzătorul le dăduse un semn de recunoaştere, zicându-le: „Cel pe care îl voi săruta, Acela este. Prindeţi-l şi duceţi-l cu pază.”
[45] Deci când a venit, imediat s-a apropiat de El şi i-a zis: „Rabbi!” apoi l-a sărutat.
[46] Iar ei au pus mâna pe El şi l-au prins.
[47] Atunci unul din cei ce se aflau acolo, scoţând sabia, a lovit pe sluga marelui preot şi i-a tăiat urechea.
[48] Iisus le-a spus: „Ca la un tâlhar aţi venit, cu săbii şi cu bâte, ca să mă prindeţi?
[49] În fiecare zi am fost la voi în Templu, învăţând, şi nu m-aţi prins. Dar asta se întâmplă ca să se împlinească Scripturile.”
[50] Atunci toţi l-au părăsit şi au fugit.
[51] Un tânăr îl urma înfăşurat numai într-o pânză pe trupul gol. Şi pe acela au pus mâna.
[52] Dar el, lăsând pânza, a fugit dezbrăcat.
[53] Iar pe Iisus l-au dus la marele preot. Acolo s-au strâns toţi preoţii de seamă, bătrânii şi cărturarii.
[54] Petru a mers după El, ţinându-se departe, până ce a intrat înăuntru în curtea marelui preot. Şi s-a aşezat împreună cu slugile la foc ca să se încălzească.
[55] Marii preoţi şi întreg sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Iisus, ca să-l dea morţii. Dar nu găseau,
[56] fiindcă mulţi dădeau mărturie mincinoasă împotriva lui, iar mărturiile lor nu se potriveau.
[57] Atunci s-au ridicat unii care au dat mărturie mincinoasă împotriva lui, zicând:
[58] „Noi l-am auzit pe Acesta spunând: Eu voi distruge acest Templu făcut de mână şi după trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână omenească.”
[59] Dar nici mărturiile lor nu se potriveau.
[60] Atunci s-a ridicat marele preot în mijlocul lor şi l-a întrebat pe Iisus: „Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva ta?”
[61] Iisus tăcea şi nu răspundea nimic. Marele preot l-a întrebat din nou: „Eşti Tu Hristosul, Fiul Celui binecuvântat?”
[62] Iisus i-a zis: „Eu sunt – şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.”
[63] Atunci marele preot şi-a rupt veşmântul şi a zis: „De ce mai avem nevoie de martori?
[64] Aţi auzit blasfemia. Cum judecaţi?” Toţi l-au judecat ca vinovat de moarte.
[65] Unii au început să-l scuipe şi să-i acopere faţa şi să-l bată cu pumnii, zicându-i: „Profeţeşte!” Iar slugile l-au luat apoi ca să îl pălmuiască.
[66] Pe când Petru era jos, în curte, a venit la el una dintre slujnicele marelui preot.
[67] Aceea, când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, i-a zis: „Şi tu erai cu Iisus Nazarineanul.”
[68] El a negat, zicând: „Nici nu-l ştiu, nici nu înţeleg ce spui.” Şi a ieşit afară, înaintea curţii. Atunci a cântat un cocoş.
[69] Dar slujnica, văzându-l, a început din nou să spună celor ce erau acolo: „El este unul dintre aceia!”
[70] Iar el iarăşi a negat. După puţin timp, cei ce erau acolo i-au zis din nou lui Petru: „Cu adevărat eşti unul din ei, fiindcă şi tu eşti galileean.”
[71] Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi voi.”
[72] Şi imediat cocoşul a cântat a doua oară. Iar Petru şi-a adus aminte de cuvintele pe care i le-a spus Iisus că: „Înainte de a cânta cocoşul de trei ori te vei lepăda de mine.” Şi a început să plângă.