[1] După câteva zile, intrând iarăşi în Capernaum, s-a auzit că este în casă.
[2] Şi s-au adunat atât de mulţi, încât nu mai încăpeau nici măcar la uşă, iar el le grăia cuvântul.
[3] Şi au venit câţiva, aducând la El un paralitic purtat de patru oameni.
[4] Neputând să i-l aducă din pricina mulţimii, au desfăcut acoperişul unde era Iisus şi, prin spărtură, au coborât patul în care zăcea paraliticul.
[5] Iisus a văzut credinţa lor şi i-a zis paraliticului: „Fiule, iertate îţi sunt păcatele!”
[6] Erau acolo şi unii cărturari care şedeau şi se întrebau în inimile lor:
[7] „De ce vorbeşte Acesta astfel? Huleşte! Cine poate să ierte păcatele, afară de singur Dumnezeu?”
[8] Îndată, Iisus a cunoscut în duhul său că ei se întreabă astfel în sinea lor şi le-a zis: „De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?
[9] Ce este mai uşor, să-i spui paraliticului: iertate îţi sunt păcatele? – sau să-i spui: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă!?
[10] Dar ca să ştiţi că Fiul Omului are putere să ierte păcatele pe pământ,
[11] ţie îţi vorbesc: scoală-te, ridică-ţi patul şi du-te acasă la tine.”
[12] El s-a sculat şi îndată, ridicându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât toţi erau uimiţi şi-l slăveau pe Dumnezeu zicând: „Aşa ceva n-am mai văzut niciodată.”
[13] Iisus a ieşit iarăşi lângă mare şi toată mulţimea venea la El, iar El îi învăţa.
[14] Trecând pe acolo, l-a văzut pe Levi al lui Alfeu, şezând la vamă, şi i-a zis: „Urmează-mi!” Iar el s-a ridicat şi i-a urmat.
[15] Şi pe când şedea Iisus în casa lui, mulţi vameşi şi păcătoşi stăteau la masă împreună cu Iisus şi cu ucenicii săi. Pentru că erau mulţi şi îl urmau.
[16] Iar cărturarii şi fariseii, văzând că mănâncă împreună cu păcătoşii şi cu vameşii, ziceau ucenicilor: „De ce mănâncă împreună cu păcătoşii?”
[17] Iisus, auzind, le-a zis: „Nu cei păcătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Căci nu am venit să îi chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi!”
[18] Ucenicii lui Ioan şi Fariseii posteau. Şi au venit şi i-au zis: „De ce ucenicii lui Ioan şi ucenicii fariseilor postesc, iar ai tăi nu postesc?”
[19] Iisus le-a zis: „Pot oare prietenii mirelui să postească cât timp este mirele cu ei?
[20] Dar vor veni zile când mirele le va fi luat, iar atunci, în ziua aceea, vor posti.
[21] Nimeni nu coase la o haină veche un petic dintr-o bucată de stofă nouă. Altfel, peticul nou va trage din haina veche şi se va face o ruptură şi mai rea.
[22] Şi nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul nou sparge burdufurile, vinul se varsă şi burdufurile se strică. Aşa că vinul nou trebuie să fie în burdufuri noi.”
[23] Odată, într-o zi de sâmbătă, Iisus mergea prin semănături, iar ucenicii săi au început să smulgă spice în drumul lor.
[24] Iar fariseii îi ziceau: „Uite, de ce fac ei sâmbăta ceea ce nu se cuvine?”
[25] Şi El le-a zis: „N-aţi citit niciodată ce a făcut David când a avut nevoie şi i s-a făcut foame lui şi celor ce erau împreună cu el?
[26] Cum a intrat în casa lui Dumnezeu în vremea marelui preot Abiatar şi a mâncat pâinile punerii înainte pe care nu se cuvenea să le mănânce decât preoţii, ba a dat şi celor care erau împreună cu el!”
[27] Şi le zicea: „Sâmbăta a fost făcută pentru om şi nu omul pentru sâmbătă!
[28] Aşa că Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”