[1] Sufletul meu n-a voit să se atingă de ele; inima mea s-a dezgustat de pâinea mea.
[2] Cine îmi va dărui îndeplinirea rugăciunii mele şi va face ca Dumnezeu să-mi dea ce aştept,
[3] Şi să primească să mă sfărâme şi să-şi întindă mâna şi să mă nimicească!
[4] Dar va fi încă o mângâiere pentru mine şi voi tresălta, deşi împovărat de dureri nemiloase, fiindcă n-am ascuns poruncile Celui Sfânt.
[5] Ce putere mai am ca să aştept şi ce viitor mai am ca să prelungesc viaţa mea?
[6] Tăria mea este tăria pietrelor? Trupul meu este oare de aramă?
[7] Aş putea găsi vreun sprijin în mine şi tot ajutorul n-a fugit, oare, departe de mine?
[8] Celui ce este în suferinţă i se cuvine mila prietenului său, dar el uită teama de Cel Atotputernic.
[9] Fraţii mei s-au arătat înşelători ca un puhoi, ca albia puhoaielor repezi.
[10] Erau acoperite de ghiaţă, zăpada stătea grămadă peste ele;
[11] Dar cum se topeşte zăpada, ele şi seacă şi, cum se încălzeşte, ele se usucă pe loc.
[12] Caravanele se abat din drumul lor, ele înaintează în pustiu şi se rătăcesc.
[13] Caravanele din Tema aşteaptă, convoaiele din Saba nădăjduiesc în ele.
[14] Şi sunt uimiţi că au avut încredere; când sosesc lângă uscatele puhoaie sunt uimiţi.
[15] Aşa aţi fost şi voi acum pentru mine: Vă scutură spaima şi vă este frică!
[16] Nu cumva v-am zis: Daţi-mi de pomană şi împărţiţi din averile voastre pentru mine?
[17] Sau scăpaţi-mă din mâna unui duşman sau răscumpăraţi-mă din mâna tiranilor?
[18] Fiţi învăţătorii mei şi eu voi tăcea; lămuriţi-mă unde este păcatul meu!