[1] Ea este mai înaltă decât cerurile. Şi ce vei face tu? Ea este mai adâncă decât împărăţia morţii. Cum vei pătrunde-o tu?
[2] Măsura ei este mai lungă decât pământul şi mai lată decât marea.
[3] Dacă trece cu vederea, dacă ţine ascuns, dacă dă pe faţă, cine poate să-L oprească?
[4] El cunoaşte pe cei ce trăiesc din înşelăciune, El vede nedreptatea şi o ţine în seamă;
[5] Astfel deci un om fără minte câştigă înţelepciune, precum puiul de asin ajunge asin mare.
[6] Cât despre tine, dacă inima ta e credincioasă şi dacă întinzi mâinile către El,
[7] Şi depărtezi de mâna ta fărădelegea ei şi nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale,
[8] Atunci vei ridica fruntea ta fără pată pe ea, vei fi puternic şi fără frică.
[9] Fiindcă vei uita necazul tău de azi şi-ţi vei aduce aminte de el numai ca de nişte ape, care au fost şi au trecut.
[10] Şi viaţa ta va înflori mai mândră decât miezul zilei, iar întunericul se va face revărsat de zori.
[11] Atunci tu vei fi la adăpost, căci vei fi plin de nădejde, te vei simţi ocrotit şi te vei culca fără grijă.
[12] Te vei întinde fără ca să te strâmtoreze nimeni şi mulţi vor răsfăţa obrazul tău.
[13] " Dar ochii nelegiuiţilor tânjesc şi loc de scăpare nu au, iar nădejdea este când îşi vor da sufletul"".
[14] " Atunci Iov a răspuns şi a zis:
[15] " ""Cu adevărat numai voi sunteţi înţelepţi şi înţelepciunea va muri o dată cu voi.
[16] " Dar şi eu am minte ca voi şi nu sunt mai prejos decât voi şi cine nu cunoaşte lucrurile pe care mi le-aţi spus?
[17] Eu am ajuns pricină de batjocură pentru prietenul meu, eu care chem pe Dumnezeu şi căruia El răspunde: cel drept, cel fără vină e pricină de râs.
[18] Să dispreţuim nenorocirea (gândesc cei fericiţi); încă o lovitură celor ce se poticnesc.
[19] Foarte liniştite stau şi sunt corturile jefuitorilor şi cei ce mânie pe Dumnezeu sunt plini de încredere, ca unii care au făcut din pumnul lor un dumnezeu.
[20] Dar ia întreabă dobitoacele şi te vor învăţa, şi păsările cerului, şi te vor lămuri;
[21] Sau vorbeşte cu pământul, şi-ţi va da învăţătură şi peştii mării îţi vor istorisi cu de-amănuntul.
[22] Cine nu cunoaşte din toate acestea că mâna Domnului a făcut aceste lucruri?
[23] În mâna Lui El ţine viaţa a tot ce trăieşte şi suflarea întregii omeniri.
[24] Urechea nu deosebeşte ea cuvintele tot aşa, precum cerul gurii deosebeşte mâncarea?
[25] Oare nu la bătrâni sălăşluieşte înţelepciunea şi priceperea nu merge mână în mână cu vârsta înaintată?
[26] La Dumnezeu se află înţelepciunea şi puterea; sfatul şi pătrunderea sunt ale Lui.
[27] Ceea ce dărâmă El, nimeni nu mai zideşte la loc şi pe cine-l închide, nimeni nu poate să-l mai deschidă.
[28] Dacă opreşte apele pe loc, ele scad şi pier; dacă le dă drumul, ele răstoarnă lumea;
[29] Tăria şi înţelepciunea sunt la El. El este stăpân şi peste rătăcit şi peste cel ce-l face să rătăcească.
[30] El goneşte pe sfetnici în picioarele goale şi pe judecători îi aruncă pradă nebuniei.
[31] El destramă puterea împăraţilor şi pune cingătoare de frânghie în jurul coapselor lor.
[32] El goneşte pe preoţi în picioarele goale şi dă peste cap pe cei puternici.
[33] El taie vorba celor meşteri la cuvânt şi ia mintea celor bătrâni.
[34] El face de ocară pe cei mari şi slăbeşte încingătoarea celor voinici.
[35] El scoate din întuneric lucrurile ascunse şi aduce la lumină ceea ce era acoperit de umbră.
[36] El sporeşte neamurile şi apoi le pierde, El le lasă să se întindă şi apoi le strâmtorează.
[37] El scoate din minţi pe căpeteniile popoarelor şi îi lasă să rătăcească în singurătăţi fără cărări.
[38] Acolo ei orbecăiesc în întuneric, fără nici o lumină, căci Dumnezeu îi lasă să se împleticească aidoma celui ce s-a îmbătat.
[39] De bună seamă, ochiul meu a văzut toate acestea, urechea mea le-a auzit şi le-a înţeles.
[40] Ceea ce ştiţi voi, ştiu şi eu şi nu sunt deloc mai prejos decât voi.
[41] Dar eu vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic, vreau să-mi apăr pricina înaintea lui Dumnezeu.
[42] Căci voi sunteţi nişte născocitori ai minciunii, sunteţi cu toţii nişte doctori neputincioşi!
[43] Ce bine ar fi fost dacă aţi fi tăcut! Câtă înţelepciune ar fi fost din partea voastră!
[44] Ascultaţi acum apărarea mea şi băgaţi de seamă la rostirea buzelor mele.
[45] Oare de dragul lui Dumnezeu spuneţi voi lucruri strâmbe şi spre apărarea Lui croiţi minciuni?
[46] Voiţi să ţineţi cu El şi să fiţi apărătorii Lui?
[47] Şi dacă ar fi ca să vă cerceteze, ar fi bine de voi, sau vreţi să-L înşelaţi cum înşelaţi un om?