[1] Blestemată să fie de către cei ce blesteamă zilele, de către cei ce ştiu să descânte Leviatanul.
[2] Să se întunece stelele revărsatului zorilor ei; să aştepte lumina şi nimic să nu vină şi să nu mai vadă genele aurorei,
[3] Pentru că n-a închis pântecele care m-a zămislit şi n-a ascuns durerea dinaintea ochilor mei.
[4] De ce n-am murit când eram în sânul mamei mele? Şi nu mi-am dat duhul, ieşind din pântecele ei?
[5] De ce m-au primit cei doi genunchi şi de ce cei doi sâni mi-au dat să sug?
[6] Căci acum aş sta culcat şi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni,
[7] Cu împăraţii şi cu dregătorii pământului, care şi-au zidit morminte în singurătate,
[8] Sau cu domnitorii care umplu de aur şi de argint casele lor.
[9] Sau de ce n-am fost o stârpitură aruncată şi ascunsă, ca acei prunci care n-au apucat să vadă lumina?
[10] Acolo cei nelegiuiţi se astâmpără şi cei împovăraţi se odihnesc.
[11] Acolo cei ce poartă lanţuri ajung la liman de pace şi nu mai aud glasul paznicului.
[12] Mic şi mare acolo sunt tot una şi robul a scăpat de stăpânul său.
[13] Pentru ce dă Dumnezeu lumina vieţii celui nenorocit şi zile celor cu sufletul amărât;
[14] Celor ce aşteaptă moartea, şi ea nu vine, şi care scormonesc după ea mai mult ca după o comoară;
[15] Celor ce se bucură cu bucurie mare şi sunt plini de fericire, fiindcă au găsit un mormânt;
[16] Celui care nu ştie încotro să meargă şi pe care îl îngrădeşte Dumnezeu de jur-împrejur?
[17] Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa.
[18] De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte.
[19] " N-am nici tihnă, nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte"".
[20] " Atunci Elifaz din Teman a deschis gura şi a zis:
[21] " ""Să-ţi vorbim ori să nu-ţi vorbim? Necazul tău e crâncen! Dar cine ar putea să-şi înăbuşe cuvintele?
[22] " Iată, tu dădeai învăţătură multora şi întăreai multe mâini slăbite.
[23] Cuvintele tale au ţinut în sus pe cei ce erau să cadă şi tu ai întărit genunchii care se clătinau.
[24] Acum când ţi-a venit şi ţie rândul, eşti la strâmtorare şi ţi-ai pierdut firea; acum când lovitura te-a ajuns, te-ai spăimântat!
[25] Frica ta de Dumnezeu nu-ţi dă încredere şi desăvârşirea căilor tale nu-ţi dă nădejde?
[26] Ia adu-ţi aminte, care nevinovat s-a prăpădit şi unde le-a pierit urma celor drepţi în fala lui Dumnezeu?
[27] După cum am văzut eu, numai cei ce ară nelegiuirea şi seamănă răutatea au parte de asemenea roade.
[28] La porunca Domnului, ei vor pieri, de suflarea mâniei Lui se vor stinge.
[29] Răcnetul leului şi glasul leopardului, precum şi dinţii puilor de lei se sfărâmă.
[30] Leul bătrân moare că nu mai are ce mânca şi puii leoaicei se risipesc.
[31] O şoaptă a răzbit până la mine şi urechea mea a prins ceva din ea.
[32] În spaimele care vin din nălucirile nopţii, atunci când somn adânc se lasă peste oameni,
[33] Cutremur m-a apucat şi fiori mi-au scuturat toate oasele.
[34] Atunci un duh a trecut prin faţa mea; tot părul mi s-a zbârlit de groază.
[35] A stat drept în picioare, dar n-am ştiut cine este; o umbră este înaintea ochilor mei, şi aud o voce uşoară care zice:
[36] " ""Un om poate să fie drept în faţa lui Dumnezeu? O făptură omenească este ea curată înaintea Celui ce a zidit-o?
[37] " Dacă El nu se încrede în slujitorii Săi şi dacă găseşte vină chiar îngerilor Săi,
[38] Cu cât mai vârtos celor ce locuiesc în locuinţe de lut, a căror obârşie este în ţărână şi pe care îi striveşte ca pe o molie.
[39] De dimineaţă până seara sunt zdrobiţi, pier pe vecie fără să-i scape nimeni.
[40] " Mor, dar nu mor de prea multă înţelepciune"".
[41] " Strigă acum, dacă o fi cineva care să-ţi răspundă. Către care din sfinţii îngeri te vei îndrepta?
[42] Mânia ucide pe cel fără de minte, iar aprinderea omoară pe cel rătăcit.
[43] Am văzut pe nebun prinzând rădăcină şi pe loc am blestemat sălaşul lui:
[44] Să se depărteze copiii lui de orice izbăvire şi să fie călcaţi în picioare la poartă şi nimeni să nu le vină într-ajutor.
[45] Secerişul lui să-l mănânce flămânzii şi să-l ducă cu ei în ascunzişuri şi toată averea lui s-o soarbă însetaţii!
[46] Pentru că nelegiuirea nu iese din pământ şi necazul nu răsare din pulbere,
[47] Ci omul îşi naşte singur suferinţa, precum vulturii se ridică în aer, prin puterile lor;
[48] Dar eu alerg la Dumnezeu şi Lui Îi arăt necazul meu.
[49] El face lucruri mari şi nepătrunse, lucruri minunate şi fără număr.
[50] El dă ploaie pe pământ şi trimite apă pe câmpii.
[51] El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
[52] El destramă planurile celor vicleni şi cu mâinile lor nu pot să izbândească.
[53] El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost.
[54] Ziua în amiaza mare dau de întuneric şi umblă ca pe timp de noapte în ceas de zi.
[55] Dar Dumnezeu scapă din gura lor pe omul dosădit şi din mâna celui puternic pe cel sărac.
[56] Astfel, sărmanul prinde nădejde şi nedreptatea îşi închide gura.
[57] Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră! Şi să nu dispreţuieşti certarea Celui Atotputernic.
[58] Căci El răneşte şi El leagă rana, El loveşte şi mâinile Lui tămăduiesc.
[59] De şase ori din nevoi te va scoate, iar a şaptea oară, răul te va ocoli.
[60] În timp de foamete, te va scăpa de la moarte şi în bătălie din primejdia sabiei.
[61] Vei fi la adăpost de biciul bârfelii şi nu te vei teme de prăpăd când va veni.
[62] Îţi vei râde de pustiire şi de foamete şi nu-ţi va păsa de fiarele pământului.
[63] Căci vei avea legământ cu pietrele câmpului şi fiara sălbatică va trăi cu tine în pace.
[64] Tu vei şti cortul tău la adăpost şi când îţi vei cerceta locuinţa nu vei avea dezamăgire.
[65] Vei şti că urmaşii tăi sunt numeroşi şi că odraslele tale sunt multe ca iarba pământului.
[66] Sosi-vei la mormânt, la adânci bătrâneţe, ca o şiră de grâu strânsă la vremea ei.
[67] " Iată ceea ce am cercetat şi aşa este. Ascultă şi învaţă spre folosul tău"".
[68] " Atunci Iov a răspuns şi a grăit:
[69] " ""O, dacă durerea mea s-ar cântări şi nenorocirea mea ar fi pusă la cântar!
[70] " Şi fiindcă este mai grea decât nisipul mărilor, de aceea cuvintele mele sunt bâlbâite!
[71] Pentru că săgeţile Celui Atotputernic stau înfipte în mine şi duhul meu bea veninul lor, de aceea spaimele lui Dumnezeu vin cete-cete împotriva mea.
[72] Zbiară măgarul sălbatic când e lângă păşunea verde? Mugeşte boul când stă lângă nutreţ?
[73] Poţi să mănânci ce n-are sare fără sare? Are vreun gust albuşul oului?