[1] Pe când încă este în floare şi nu este tăiat, el se usucă, mai înainte decât orice buruiană.
[2] Tot aşa se întâmplă cu toţi aceia care uită pe Dumnezeu şi aşa se veştejeşte nădejdea celui nelegiuit.
[3] Încrederea lui e spulberată şi bizuinţa lui este o pânză de păianjen.
[4] Se sprijină pe casa sa, dar ea nu se ţine; se agaţă de ea, dar casa se prăvale.
[5] Stă plin de suc în faţa soarelui şi în grădina unde este îşi întinde vlăstarii;
[6] Rădăcinile lui se împletesc cu pietrele şi se înfig în adâncul stâncilor.
[7] Dacă îl smulgi din loc, locul îl tăgăduieşte: Nu te-am văzut niciodată!
[8] Iată-l acum putred, pe cărare, şi din pământ răsar alţi vlăstari.
[9] Dumnezeu nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători.
[10] Gura ta va fi plină încă o dată de râsete şi buzele tale de veselie.
[11] " Cei ce te urăsc se vor înveşmânta în ruşine şi cortul celor răi va pieri!""
[12] " Atunci Iov a răspuns şi a zis:
[13] " ""Ştiu bine că aşa este; căci cum ar putea un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
[14] " Dacă ar fi să se certe cu El, din o mie de lucruri n-ar putea să-I răspundă nici la unul singur.
[15] A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia; cine ar putea să-I stea împotrivă şi să rămână teafăr?
[16] El mişcă munţii din loc fără ca ei să prindă de veste că El i-a răsturnat în mânia Lui.
[17] El zguduie pământul din temelia lui, aşa încât stâlpii lui se clatină.
[18] El porunceşte soarelui şi soarele nu se mai ridică. El pune pecetea Lui asupra stelelor.
[19] El singur este Cel ce întinde cerurile şi umblă pe valurile mării.
[20] El a zidit Carul mare, Raliţa, Pleiadele şi cămările stelelor de miazăzi.
[21] El a făcut lucruri mari şi nepătrunse şi minuni fără de număr.
[22] Iată, dacă trece pe lângă mine, eu nu-L văd, şi dacă se strecoară, eu nu-I prind de veste.
[23] Dacă ia şi ridică, cine va putea să-L oprească şi cine-I va zice: Ce ai făcut?
[24] Dumnezeu nu-şi înfrânează mânia Sa şi sub El se încovoaie toţi slujitorii mândriei.
[25] Şi eu atunci cum o să-I răspund şi ce cuvinte o să aleg?
[26] Chiar dacă aş avea dreptate, nu-I voi răspunde, ci mă voi ruga judecătorului.
[27] Chiar dacă m-ar asculta, când Îl chem, tot n-aş putea să cred că ascultă glasul meu,
[28] Căci El mă sfărâmă ca sub furtună şi înmulţeşte fără cuvânt rănile mele.
[29] El nu-mi dă răgaz să răsuflu şi mă adapă cu amărăciune.
[30] Dacă este vorba de putere, El este Cel puternic. Dacă este vorba de judecată, cine mă va apăra?
[31] Oricâtă dreptate aş avea, gura mea mă va osândi şi dacă sunt fără prihană ea mă scoate vinovat.
[32] Sunt oare desăvârşit? Eu singur nu mă cunosc pe mine şi viaţa mea o dispreţuiesc.
[33] Pentru aceea am zis: Tot una este! El nimiceşte pe cel desăvârşit şi pe cel viclean.
[34] Dacă o nenorocire aduce moartea deodată, ce-I pasă Lui de deznădejdea celor fără de vină?
[35] Dacă o ţară a încăput pe mâna unui om viclean, El acoperă faţa judecătorilor Săi. Şi dacă nu El, cine atunci?
[36] Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea.
[37] S-au strecurat ca nişte bărci de papură, ca un vultur care se năpusteşte asupra prăzii sale.
[38] Dacă zic: Vreau să-mi uit suferinţa, să-mi schimb înfăţişarea şi să fiu voios,
[39] Sunt năpădit de teama chinurilor mele, ştiind bine că Tu nu mă vei scoate nevinovat.