[1] Prin urmare, acum nu mai este nici o condamnare pentru cei care sunt în Hristos Iisus,
[2] fiindcă legea Duhului vieţii în Hristos Iisus te-a eliberat de legea păcatului şi a morţii.
[3] Căci Dumnezeu a săvârşit ceea ce îi era cu neputinţă Legii, care era slabă din cauza trupului: El l-a trimis pe propriul său Fiu într-un trup asemenea trupului păcătos, ca să condamne păcatul în trup – în cele privitoare la păcat,
[4] aşa încât dreptatea legii să fie împlinită în noi, cei care nu trăim după trup, ci după Duh.
[5] Pentru că cei care trăiesc potrivit trupului cugetă la cele ale trupului, iar cei care trăiesc potrivit Duhului cugetă la cele ale Duhului.
[6] Fiindcă alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă moarte, însă alipirea gândului de cele ale Duhului înseamnă viaţă şi pace.
[7] Prin urmare, alipirea gândului de cele trupeşti înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu, fiindcă nu se supune Legii lui Dumnezeu, pentru că nici nu poate,
[8] iar cei care trăiesc sub stăpânirea trupului nu pot să-i placă lui Dumnezeu.
[9] Voi însă nu sunteţi sub stăpânirea trupului, ci a Duhului, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Iar dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al lui.
[10] Iar dacă Hristos este în voi, trupul este mort din cauza păcatului, dar Duhul este viaţă datorită dreptăţii.
[11] Iar dacă Duhul celui care l-a înviat pe Iisus din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Hristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare prin Duhul său care locuieşte în voi.
[12] Prin urmare, fraţilor, nu suntem datori trupului ca să trăim potrivit trupului,
[13] pentru că dacă trăiţi potrivit trupului veţi muri. Dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi.
[14] Fiindcă toţi cei conduşi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
[15] Căci nu aţi primit duhul robiei ca să vă temeţi iarăşi, ci aţi primit Duhul înfierii prin care strigăm: „Avva, Tată!”
[16] Duhul însuşi dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
[17] Iar dacă suntem copii, atunci suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos, dacă pătimim într-adevăr împreună cu El, ca să şi fim slăviţi împreună cu El.
[18] Socotesc că suferinţele de acum nu sunt vrednice să se măsoare cu slava care ni se va descoperi.
[19] Căci creaţia aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu,
[20] fiindcă această creaţie a fost supusă zădărniciei, nu cu voia ei, ci din cauza celui ce a supus-o, având însă nădejdea
[21] că şi creaţia însăşi va fi eliberată din sclavia putrezirii pentru libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu.
[22] Ştim că întreaga creaţie suspină şi suferă în durerile naşterii;
[23] şi nu doar ea, ci şi noi, cei care avem primele roade ale Duhului, suspinăm în noi aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.
[24] Căci prin nădejde am fost mântuiţi; dar nădejdea care se vede nu mai este nădejde, fiindcă cine nădăjduieşte ceea ce vede deja?
[25] Dar dacă nădăjduim ceea ce nu vedem, aşteptăm cu răbdare.
[26] De asemenea, şi Duhul ne vine în ajutor în slăbiciunea noastră, fiindcă nu ştim pentru ce trebuie să ne rugăm, dar Duhul însuşi se roagă pentru noi cu suspine de negrăit.
[27] Iar cel care cercetează inimile ştie care este gândul Duhului, pentru că El se roagă pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.
[28] Ştim deci că celor care îl iubesc pe Dumnezeu, adică celor ce sunt chemaţi după planul său, totul le este rânduit spre bine.
[29] Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi rânduit mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului său, ca El să fie întâiul născut dintre mulţi fraţi.
[30] Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceştia i-a şi chemat; iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptăţit; şi pe cei pe care i-a îndreptăţit, pe aceştia i-a şi preamărit.
[31] Deci ce vom spune despre acestea? Dacă Dumnezeu este cu noi, cine este împotriva noastră?
[32] El, care nu l-a cruţat nici măcar pe Fiul său, ci l-a dat pentru noi toţi, cu cât mai mult nu ne va dărui totul împreună cu El?
[33] Cine îi va învinui pe aleşii lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptăţeşte.
[34] Cine îi condamnă? Hristos Iisus este cel ce a murit dar a şi înviat, cel care stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.
[35] Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Necazul sau strâmtorarea, persecuţia sau foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia?
[36] După cum stă scris: Pentru tine suntem daţi morţii în toate zilele, suntem socotiţi ca nişte oi de înjunghiat.
[37] Însă în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Cel care ne-a iubit.
[38] Sunt convins că nici moartea, nici viaţa, îngerii sau stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile,
[39] înălţimea ori adâncul şi nici vreo altă făptură nu ne vor putea despărţi de iubirea lui Dumnezeu în Hristos Iisus Domnul nostru.