[1] Aşadar, ce vom spune? Să rămânem în păcat ca să se înmulţească harul?
[2] Nicidecum! Noi, cei care am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
[3] Sau nu ştiţi că noi toţi, cei care am fost botezaţi în Hristos Iisus, în moartea lui am fost botezaţi?
[4] Am fost îngropaţi împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, după cum a fost înviat Hristos din morţi prin slava Tatălui, tot astfel şi noi să trăim într-o viaţă nouă.
[5] Fiindcă, dacă am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a lui, la fel vom fi şi în învierea lui.
[6] Ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El ca trupul păcatului să fie nimicit, ca să nu mai slujim păcatului.
[7] Căci cel care a murit este eliberat de păcat.
[8] Şi dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
[9] ştiind că Hristos cel înviat din morţi nu mai moare; moartea nu mai are stăpânire asupra lui.
[10] Căci murind, faţă de păcat a murit, o dată pentru totdeauna, iar trăind, pentru Dumnezeu trăieşte.
[11] Tot aşa şi voi, socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Iisus Hristos Domnul nostru.
[12] Aşadar să nu mai stăpânească păcatul în trupul vostru muritor, astfel încât să vă supuneţi poftelor lui,
[13] nici să nu vă oferiţi mădularele păcatului, ca arme ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca înviaţi din morţi, iar mădularele voastre oferiţi-le lui Dumnezeu ca unelte ale dreptăţii.
[14] Fiindcă păcatul nu va stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har.
[15] Şi atunci, ce să facem? Să păcătuim fiindcă nu suntem sub Lege, ci sub har? Nicidecum!
[16] Nu ştiţi oare că dacă vă oferiţi ca robi cuiva ca să îi fiţi supuşi, sunteţi robii aceluia căruia v-aţi supus: ori ai păcatului, spre moarte, ori ai ascultării, spre îndreptăţire?
[17] Mulţumim însă lui Dumnezeu că voi, cei care odinioară eraţi robi ai păcatului, aţi ascultat din inimă modelul învăţăturii încredinţate vouă
[18] şi, eliberaţi de păcat, aţi devenit robi ai dreptăţii.
[19] Vorbesc omeneşte din cauza slăbiciunii trupului vostru: aşa cum v-aţi dat mădularele voastre sclave necurăţiei şi fărădelegii, în slujba fărădelegii: acum, la fel, oferiţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în slujba sfinţeniei.
[20] Fiindcă atunci când eraţi robi ai păcatului, eraţi liberi faţă de dreptate.
[21] Şi ce rod aveaţi atunci? Roade de care acum vă ruşinaţi, fiindcă sfârşitul lor este moartea.
[22] Acum însă, fiind eliberaţi de păcat şi devenind robi ai lui Dumnezeu, daţi roade care duc la sfinţire, iar sfârşitul lor este viaţa veşnică.
[23] Fiindcă plata păcatului este moartea, însă harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Iisus, Domnul nostru.