Skip to content
Opens in a new window
Listen to this chapter • 5:39

[1] Noi, cei puternici, suntem datori să purtăm neputinţele celor slabi şi să nu căutăm plăcerea noastră.

[2] Fiecare dintre noi să caute să placă aproapelui său în ceea ce este bine, spre zidire,

[3] fiindcă nici Hristos nu a căutat ceea ce-i era pe plac, ci precum cum stă scris: ocările celor care te ocărăsc au căzut asupra mea.

[4] Căci toate câte au fost scrise mai înainte, au fost scrise pentru învăţătura noastră, ca prin răbdarea şi mângâierea care vin din Scripturi să avem nădejde.

[5] Iar Dumnezeul răbdării şi al mângâierii să vă facă să gândiţi la fel unii pentru alţii, ca Iisus Hristos,

[6] ca toţi împreună, într-un singur glas, să-l slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos.

[7] De aceea, primiţi-vă unii pe alţii, după cum şi Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.

[8] Vă spun că Hristos s-a făcut slujitor al circumciziei, pentru adevărul lui Dumnezeu, ca să adeverească făgăduinţele date părinţilor,

[9] iar neamurile să-l slăvească pe Dumnezeu pentru mila lui, după cum stă scris: Pentru aceasta te voi lăuda între Neamuri şi Numelui tău voi cânta.

[10] Şi iarăşi: Veseliţi-vă neamuri împreună cu poporul său

[11] Şi iar: Lăudaţi-l pe Domnul toate neamurile şi pe El să-l laude toate popoarele!

[12] Şi tot Isaia spune: Va fi rădăcina lui Iesei şi Cel care se ridică să domnească peste neamuri, în El vor nădăjdui neamurile.

[13] Iar Dumnezeul nădejdii să reverse peste voi bucurie deplină şi pace în credinţă, ca să fiţi îmbogăţiţi în nădejde, prin puterea Duhului Sfânt.

[14] Sunt încredinţat eu însumi, fraţii mei, că şi voi sunteţi plini de bunătate, plini de toată cunoaşterea, în stare să vă îndrumaţi unii pe alţii.

[15] Însă v-am scris pe alocuri mai cu îndrăzneală, aducându-vă aminte de harul dăruit mie de Dumnezeu,

[16] ca să fiu slujitor al lui Hristos Iisus la neamuri, slujind ca un preot evanghelia lui Dumnezeu, ca ofranda neamurilor să fie bine primită, sfinţită în Duhul Sfânt.

[17] Prin urmare ceea ce fac eu pentru Dumnezeu îmi este laudă în Hristos Iisus.

[18] Căci nu voi îndrăzni să spun altceva decât ceea ce a lucrat Hristos prin mine ca să aducă neamurile la ascultare, prin cuvânt şi faptă,

[19] cu puterea semnelor şi a minunilor, cu puterea Duhului lui Dumnezeu. Aşa am împlinit evanghelia lui Hristos, de la Ierusalim şi din împrejurimile lui până în Iliria,

[20] râvnind astfel să vestesc evanghelia acolo unde Numele lui Hristos nu fusese rostit, ca să nu zidesc pe temelie străină,

[21] ci, precum stă scris: Cei cărora nu li s-a vestit despre El îl vor vedea şi cei care nu au auzit vor înţelege.

[22] Tocmai de aceea, de multe ori am fost împiedicat să vin la voi.

[23] Acum însă, nemaiavând unde să vestesc în aceste ţinuturi şi fiindcă doream de mai mulţi ani să vin la voi,

[24] dacă voi merge în Spania, nădăjduiesc să vă văd când voi trece pe acolo şi să fiu însoţit de voi, după ce mă voi bucura mai întâi cu voi pentru o vreme.

[25] Acum însă merg la Ierusalim, ca să slujesc sfinţilor.

[26] Căci Macedonia şi Ahaia au dorit cu bunăvoinţă să strângă ajutoare pentru cei săraci dintre sfinţii de la Ierusalim.

[27] Au dorit cu bunăvoinţă, dar le sunt şi datori, fiindcă dacă neamurile s-au împărtăşit din bunurile lor duhovniceşti, sunt şi ele datoare să le slujească în nevoile lor trupeşti.

[28] Aşadar, după ce voi face aceasta şi le voi încredinţa acest rod, voi pleca spre Spania, trecând pe la voi.

[29] Şi ştiu că atunci când voi veni, voi veni în deplinătatea binecuvântării lui Hristos.

[30] Dar, fraţilor, vă rog prin Domnul nostru Iisus Hristos şi prin iubirea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine,

[31] ca să fiu scăpat de necredincioşii din Iudeea, iar slujirea mea la Ierusalim să fie bine primită de către sfinţi,

[32] astfel încât, venind cu bucurie la voi, prin voia lui Dumnezeu, să mă odihnesc împreună cu voi.

[33] Dumnezeul păcii să fie cu voi toţi. Amin!

Romani — Chapters