[1] Primiţi-l pe cel slab în credinţă, fără să-i judecaţi părerile.
[2] Unul crede că poate să mănânce de toate, însă cel slab mănâncă numai legume.
[3] Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit.
[4] Cine eşti tu să judeci pe slujitorul altuia? Pe stăpânul său îl priveşte dacă stă sau cade. Însă va sta, pentru că Domnul are putere să îl facă să stea.
[5] Unul deosebeşte o zi de alta, iar pentru altul toate zilele sunt la fel. Fiecare să fie pe deplin convins în mintea lui.
[6] Cel ce ţine o zi, pentru Domnul o ţine, iar cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă îi mulţumeşte lui Dumnezeu. Iar cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă şi îi mulţumeşte şi el lui Dumnezeu.
[7] Nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine.
[8] Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, iar dacă murim, pentru Domnul murim. Deci şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem.
[9] Fiindcă pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos, ca să domnească şi peste morţi şi peste vii.
[10] Dar tu, de ce îl judeci pe fratele tău? Sau tu, de ce îl dispreţuieşti pe fratele tău? Pentru că toţi vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
[11] Fiindcă stă scris: Viu sunt Eu, spune Domnul, căci în faţa mea se va pleca orice genunchi şi orice limbă îl va lăuda pe Dumnezeu.
[12] Astfel, fiecare dintre noi îi va da socoteală despre sine însuşi lui Dumnezeu.
[13] Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă luaţi seama la aceasta: să nu pui înaintea fratelui vreun prilej de poticnire sau de cădere.
[14] Ştiu şi sunt convins în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât pentru cel care crede că e ceva întinat; pentru acela este întinat.
[15] Dar dacă din cauza unei mâncări fratele tău se mâhneşte, atunci nu mai umbli potrivit iubirii. Să nu-l împingi la pierzare din cauza unei mâncări pe acela pentru care a murit Hristos.
[16] Aşadar, binele vostru să nu fie defăimat,
[17] fiindcă Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt.
[18] Iar cel ce îi slujeşte astfel lui Hristos îi este plăcut lui Dumnezeu şi este cinstit de oameni.
[19] De aceea, să căutăm ceea ce aduce pacea şi să ne încurajăm unul pe altul.
[20] Nu strica din cauza unei mâncări lucrarea lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar este rău ca prin mâncare să împingi pe cineva la cădere.
[21] Este bine să nu mănânci carne şi să nu bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se poticneşte.
[22] Credinţa pe care o ai să o ai pentru tine însuţi, înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel care nu se acuză pe sine în alegerile sale.
[23] Iar cel ce se îndoieşte şi totuşi mănâncă este condamnat, pentru că nu o face din credinţă. Iar tot ce nu este din credinţă este păcat.