[1] "" ""Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingaşă şi plăcută!
[2] " Învârteşte la râşniţă şi macină făină, dă-ţi la o parte vălul tău, ridică-şi veşmântul tău, rămâi cu picioarele goale şi treci râurile!
[3] " Goliciunea ta să se descopere, să se vadă ruşinea ta. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni"",
[4] " Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul lui Israel!
[5] " ""Stai tăcută şi mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu te va mai chema pe tine stăpâna regatelor"".
[6] " Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moştenirea Mea şi am dat-o în mâna ta. Dar tu n-ai avut milă şi asupra bătrânului ai apăsat cu jug greu.
[7] " Şi tu îţi închipuiai: ""Fi-voi pe veci stăpână!"", dar niciodată n-ai cugetat şi de sfârşit nu ti-ai adus aminte!
[8] "" Şi acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă şi ziceai în inima ta: ""Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă şi nu voi şti ce este lipsa de copii!""
[9] " Şi aceste două într-o clipă, în aceeaşi zi, vor da peste tine: lipsa de copii şi văduvia; şi te vor copleşi cu toată mulţimea şi puterea fermecătoriilor şi vrăjitoriilor tale!
[10] " Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: ""Nimeni nu mă vede!"" Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: ""Eu şi nimeni alta nu este ca mine!""
[11] " Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti!
[12] Păstrează pentru tine fermecătoriile tale şi vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinereţe, poate îţi vor sluji, poate vei insufla temere!
[13] Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla.
[14] Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei.
[15] " Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi şi cu care ai făcut negoţ din vremea tinereţii tale. Fiecare va pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape"".