[1] Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu.
[2] Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare!
[3] La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi.
[4] Şi vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă lăcustele.
[5] Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată şi de dreptate.
[6] Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înţelepciunea, ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt avuţia lui.
[7] Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar.
[8] Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocoteşte cetăţile, nu mai ţine seamă de nimeni.
[9] Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul lor.
[10] " ""Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălţa!""
[11] " Zămislit-aţi fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui,
[12] Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi mistuiţi de foc!
[13] Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea!
[14] " Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: ""Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?""
[15] " Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul,
[16] Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi.
[17] Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară îndepărtată vor vedea.
[18] " Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: ""Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri?
[19] " Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe.
[20] Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de linişte, cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface.
[21] Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge.
[22] Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi!
[23] Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de ea.
[24] " Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: ""Sunt bolnav!"" Poporul care-l locuieşte va dobândi iertarea păcatelor.