[1] O, de m-ai ascunde în împărăţia morţilor, ca să mă ţii acolo până când va trece mânia Ta, şi de mi-ai soroci o vreme, când iarăşi să-ţi aduci aminte de mine!
[2] Dacă omul a murit o dată, fi-va el iarăşi viu? Toate zilele robiei mele aş aştepta până ce vor veni să mă schimbe.
[3] Atunci Tu mă vei chema şi eu Îţi voi răspunde; Tu vei cere înapoi lucrul mâinilor Tale.
[4] Pe când astăzi Tu numeri paşii mei; atunci Tu nu vei mai lua seama la păcatul meu.
[5] Nelegiuirea mea ar fi pecetluită ca într-un sac şi greşeala mea ai spăla-o şi ai face-o albă.
[6] Şi precum muntele se dărâmă şi se preface în nisip şi precum stânca e rostogolită din locul ei,
[7] Şi precum apele mănâncă pietrele şi valurile lor acoperă pământul, tot aşa Tu sfărâmi nădejdea omului.
[8] Tu Te ridici uriaş împotriva lui, şi el se nimiceşte; Tu schimbi înfăţişarea lui şi-l trimiţi de la Tine.
[9] Dacă feciorii lui ajung la mare cinste, el nu mai ştie; dacă au ajuns de râsul lumii, el nu-i mai vede.
[10] " Carnea lui e în întristare mare numai pentru el. Sufletul lui numai pentru el e cuprins de jale"".
[11] " Atunci Elifaz, din Teman, a răspuns şi a zis:
[12] " ""Este oare cinstit pentru înţelept să răspundă cu cuvinte uşuratice şi să-şi umple pieptul cu suflarea vântului de răsărit?
[13] " I se cuvine lui să judece cu vorbe seci şi prin cuvântări care n-au nici o noimă?
[14] Tu mergi atât de departe, încât desfiinţezi cucernicia şi nesocoteşti rugăciunea înaintea lui Dumnezeu.
[15] Nelegiuirea ta insuflă gura ta şi tu împrumuţi vorbirea ta de la cei vicleni.
[16] Chiar gura ta te osândeşte şi nu eu, chiar buzele tale sunt martore împotriva ta.
[17] Nu cumva eşti tu cel dintâi om care s-a născut? Venit-ai tu pe lume mai înainte decât munţii?
[18] Ai stat tu de sfat cu Dumnezeu şi te-ai făcut tu stăpân pe toată înţelepciunea?
[19] Ce ştii tu pe care să nu-l ştim şi noi? Ce pricepi tu şi noi nu pricepem?
[20] Printre noi se află oameni vechi de zile, bătrâni mai în vârstă decât tatăl tău.
[21] Ţi se pare puţin lucru mângâierile în numele lui Dumnezeu şi cuvintele spuse cu blândeţe?
[22] De ce te laşi târât de inima ta şi de ce priveşti aşa trufaş cu ochii tăi?