[1] Chipul meu s-a înroşit de plânset şi umbra morţii s-a sălăşluit în pleoapele mele;
[2] Şi cu toate acestea, în mâinile mele nu este nici o silnicie şi rugăciunea mea este curată!
[3] Pământule, nu ascunde sângele meu şi să nu fie nici un loc nestrăbătut de bocetele mele.
[4] Iar acum martorul meu este în ceruri şi cel ce dă pentru mine bună mărturie este sus în locurile înalte.
[5] Prietenii mei îşi bat joc de mine, dar ochiul meu varsă lacrimi înaintea lui Dumnezeu.
[6] " O, de-ar fi îngăduit omului să stea de vorbă cu Dumnezeu, cum stă de vorbă un am ""u prietenul său!
[7] " Căci aceşti puţini ani se vor scurge şi voi apuca pe un drum de pe care nu mă voi mai întoarce.
[8] Sufletul meu e dărăpănat, zilele mele se sting, mormântul mă aşteaptă.
[9] Sunt împresurat de batjocoritori şi ochii mei trebuie să privească spre ocările lor.
[10] Dă-mi acum chezăşia Ta lângă Tine, altfel cine ar vrea să răspundă pentru mine?
[11] Pentru că Tu ai luat priceperea din inima lor, de aceea Tu nu-i vei ridica.
[12] Sunt unii care fac ospăţ cu prietenii, atunci când acasă ochii copiilor se sting de foame.
[13] Am ajuns de poveste între oameni; sunt acela pe care-l scuipi în faţă.
[14] Ochii mei s-au întunecat de supărare, mădularele mele s-au subţiat ca umbra.
[15] Oamenii cei drepţi stau înmărmuriţi şi cel nevinovat se răscoală împotriva celui nelegiuit.
[16] Cel ce este drept se ţine însă de calea sa şi cine este cu mâinile curate e din ce în ce mai tare.
[17] Cât despre voi ceilalţi, voi toţi daţi înapoi şi veniţi aici, căci nu voi găsi printre voi nici un înţelept.