[1] De ce întorci spre Dumnezeu mânia ta şi dai drumul din gura ta la astfel de cuvântări?
[2] Ce este omul ca să se creadă curat, şi cel născut din femeie, ca să se creadă neprihănit?
[3] Dacă Dumnezeu nu are încredere în sfinţii Săi şi dacă cerurile nu sunt destul de curate înaintea ochilor Săi,
[4] Cu atât mai puţin o făptură urâcioasă şi stricată cum este omul cel ce bea nedreptatea ca apa.
[5] Vreau să-ţi dau o învăţătură, ascultă-mă; şi ceea ce am văzut vreau să-ţi aduc la cunoştinţă;
[6] Ceea ce înţelepţii au vestit fără să ascundă nimic, precum au auzit de la părinţii lor,
[7] Atunci când ţara le-a fost dată numai lor şi nici un străin nu se aşezase încă printre ei.
[8] Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui tiran.
[9] Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaş se năpusteşte asupra lui.
[10] El nu mai nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi simte capul mereu sub sabie.
[11] Se şi vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui este fără întârziere.
[12] Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă asupra-i gata de împresurare,
[13] Fiindcă a îndrăznit să-şi îndrepte mâna împotriva lui Dumnezeu şi să facă pe viteazul faţă de Cel Atotputernic;
[14] Fiindcă a îndrăznit să năvălească împotriva Lui cu gâtul întins şi la adăpostul scuturilor sale groase şi rotunde.
[15] Chipul lui i se ascundea în grăsime şi osânza stătea grea pe coapsele lui,
[16] Şi sălăşluia în cetăţi pustiite, în case în care nu mai stătea nimeni, fiindcă ameninţau să se prăbuşească.
[17] Nu va aduna bogăţie şi ce are nu va ţine mult, iar umbra lui nu se va lungi pe pământ.
[18] Nu va mai putea să iasă din întuneric. Focul va mistui ramurile sale şi vijelia va mătura florile lui;
[19] Să nu se creadă în minciună, fiindcă ştim că e deşertăciune.
[20] Vrejul său se va ofili mai înainte de vreme şi mlădiţa sa nu va da muguri verzi.
[21] Ca viţa mănată, va lăsa să cadă rodul său şi la fel ca măslinul va împrăştia florile sale.
[22] Fiindcă ceata celui rău la inimă va fi lăsată stearpă şi focul mistuie corturile cu bogăţii de jaf.
[23] " Ei zămislesc răutatea şi nasc nelegiuirea, dar cu aceasta pântecele lor dospeşte înşelăciunea"".