[1] Hoardele Sale sosesc grămadă, îşi fac drum până la mine şi pun tabără de jur împrejurul cortului meu.
[2] A depărtat pe fraţii mei de lângă mine şi cunoscuţii mei îşi întorc faţa când mă văd.
[3] Rudele mele au pierit, casnicii mei au uitat de mine.
[4] Cei ce locuiau împreună cu mine şi slujnicele mele se uită la mine ca la un străin; sunt în ochii lor ca unul venit din altă ţară.
[5] Chem pe sluga mea şi nu-mi răspunde, măcar că o rog cu gura mea.
[6] Suflarea mea a ajuns nesuferită pentru femeia mea şi am ajuns să miros greu pentru fiii cei născuţi din coapsele mele.
[7] Până şi copiii îmi arată dispreţ; când mă scol, vorbesc pe seama mea.
[8] Toţi sfetnicii mei cei mai de aproape mă urgisesc şi aceia pe care îi iubeam s-au întors împotriva mea.
[9] Oasele mele ies afară din piele şi nu mi-au mai rămas tefere decât gingiile.
[10] Milă fie-vă de mine, aveţi milă de mine, o, voi, prietenii mei, căci mâna lui Dumnezeu m-a lovit!
[11] De ce mă prigoniţi cu urgia lui Dumnezeu şi nu vă mai săturaţi de carnea mea?
[12] Cit aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, cât aş vrea să fie săpate pe aramă.
[13] Să fie săpate pe veci, cu un condei de fier şi de plumb, într-o stâncă!
[14] Dar eu ştiu că Răscumpărătorul meu este viu ţi că El, în ziua cea de pe urmă, va ridica iar din pulbere această piele a mea ce se destramă.
[15] Şi afară din trupul meu voi vedea pe Dumnezeu.
[16] Pe El Îl voi vedea şi ochii mei Îl vor privi, nu ai altuia. Şi de dorul acesta măruntaiele mele tânjesc în mine.
[17] Iar dacă ziceţi: Cum îl vom urmări şi ce pricină de proces vom găsi noi în el?