[1] De aceea, fraţi sfinţi, părtaşi la chemarea cerească, gândiţi-vă cu luare aminte la Iisus, apostolul şi marele preot al mărturisirii noastre,
[2] care i-a fost credincios lui Dumnezeu, cel ce l-a făcut apostol şi mare preot, aşa cum şi Moise a fost credincios în toată casa lui.
[3] El a fost vrednic de o slavă mai mare decât slava lui Moise, după cum cel care a zidit o casă primeşte o cinste mai mare decât casa însăşi.
[4] Căci orice casă are un ziditor, iar cel ce le zideşte pe toate este Dumnezeu.
[5] Moise, în ceea ce-l priveşte, a fost credincios în toată casa lui Dumnezeu, dar numai ca slujitor, ca o mărturie pentru cele ce urmau să fie spuse mai târziu.
[6] Hristos însă a fost slujitor peste casa lui – ca Fiu, iar casa aceasta suntem noi, dacă ne păstrăm îndrăzneala şi nădejdea cu care ne lăudăm.
[7] De aceea, aşa cum spune Duhul Sfânt: Astăzi dacă auziţi glasul lui,
[8] nu vă împietriţi inimile, ca în ceasul răzvrătirii, ca în ziua ispitirii din pustiu,
[9] când părinţii voştri m-au ispitit, când m-au pus la încercare şi au văzut lucrările mele
[10] vreme de patruzeci de ani. De aceea, m-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: „Mereu îşi rătăcesc inimile, n-au cunoscut căile mele!”
[11] Aşa cum am jurat în mânia mea: „Nu vor intra în odihna mea!”
[12] Aveţi grijă, fraţilor, să nu fie nimeni între voi cu inimă vicleană şi necredincioasă, care să vă îndepărteze de Dumnezeul cel Viu,
[13] ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, cât se mai spune încă „astăzi”, ca nimeni dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului;
[14] căci noi suntem părtaşi cu Hristos, dacă ne păstrăm nezdruncinată până la sfârşit încrederea de la început,
[15] după cum se zice: Astăzi dacă auziţi glasul lui nu vă împietriţi inimile ca atunci, la răzvrătire!
[16] Şi cine au fost cei care au auzit şi totuşi s-au răzvrătit? Nu au fost ei toţi cei care au ieşit din Egipt conduşi de Moise?
[17] Şi pe cine s-a mâniat El timp de patruzeci de ani, nu pe ei, care au păcătuit şi ale căror trupuri au căzut moarte în pustiu?
[18] Şi cui s-a jurat El că nu vor intra în odihna lui? Nu lor, celor care nu-l ascultaseră?
[19] Vedem că n-au putut intra din cauza necredinţei lor.