[1] De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm.
[2] Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă,
[3] cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce l-au auzit,
[4] adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia sa?
[5] Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim.
[6] Cineva dădea mărturie, într-un loc: Ce este omul să-ţi aminteşti de el, ce este fiul omului ca să ţii seama de el?
[7] L-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri, l-ai încununat cu slavă şi cinste,
[8] toate le-ai pus sub picioarele lui. Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse!
[9] Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.
[10] Se cuvenea, aşadar, ca el, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă.
[11] Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, lui nu-i este ruşine să-i numească fraţi
[12] şi spune: Voi vesti Numele tău fraţilor mei, în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.
[13] Şi, mai departe: Eu voi fi plin de încredere în El, iar în alt loc: Iată-mă, Eu şi copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu.
[14] De aceea, aşa cum toţi copiii primesc trup şi sânge, la fel a primit şi El, ca prin moarte să-l nimicească pe cel ce are puterea morţii, pe Diavol.
[15] Astfel, Iisus i-a eliberat pe toţi cei ce, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor.
[16] Căci este limpede că El nu a luat asupra sa firea îngerilor, ci pe cea a lui Avraam.
[17] De aceea, a trebuit ca El să se asemene fraţilor săi în toate lucrurile, ca să fie un mare preot îndurător şi credincios înaintea lui Dumnezeu, pentru ispăşirea păcatelor poporului.
[18] Şi, astfel, El îi poate ajuta pe cei ispitiţi, prin faptul că El însuşi a fost ispitit.