[1] Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi.
[2] Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat.
[3] Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.
[4] Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
[5] Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
[6] Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
[7] El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
[8] Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
[9] Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
[10] Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
[11] Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
[12] Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
[13] Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
[14] Iarna a trecut, ploaia a încetat.
[15] Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
[16] Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
[17] Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
[18] Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
[19] Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
[20] Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
[21] Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat.
[22] Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat.
[23] " Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; ""N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?""
[24] " Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.
[25] Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!
[26] Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, par-c-ar arde smirnă şi tămâie, par-c-ar arde miresme iscusit gătite?
[27] Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel.
[28] Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte.
[29] Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban.