[1] Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale.
[2] Toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău!
[3] Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.
[4] Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune.
[5] Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi.
[6] Că omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ea şi peştii care sânt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sânt prinşi fără de veste oamenii în vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei.
[7] Şi am mai văzut sub soare acest fapt de înţelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare:
[8] A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri puternice.
[9] Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman.
[10] " Şi am zis: ""Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sânt luate în seamă"".
[11] " Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni.
[12] Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.
[13] O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune.
[14] Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga.
[15] " La fel celui nebun când merge pe drum îi lipseşte dreapta pricepere, iar toată lumea zice: ""E nebun!""
[16] " Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri.
[17] Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor:
[18] Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos.
[19] Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii mergând ca robii pe jos.
[20] Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi cel ce dărâmă un zid poate fi muşcat de şarpe.
[21] Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu ele, iar cel ce despică lemne se primejduieşte.
[22] Dacă o unealtă s-a tocit şi nu a fost ascuţită, trebuie să îndoim puterile, dar înţelepciunea are ca parte izbânda.