Skip to content
Opens in a new window

[1] Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni.

[2] " Nu spune niciodată: ""Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?"" Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta.

[3] " Înţelepciunea este tot atât ţie bună ca şi o moştenire de folos celor ce văd soarele,

[4] Că aşa este ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu viaţă pe stăpânul ei.

[5] Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat?

[6] În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare.

[7] Aceste două lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care trăieşte mereu în răutatea lui.

[8] Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti?

[9] Nu fii nelegiuit până la sfârşit şi nu fii nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău?

[10] Este bine să te ţii de una şi de cealaltă să nu te desfaci, că cine se teme de Dumnezeu scapă din toate.

[11] Înţelepciunea dă înţeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o cetate.

[12] Căci nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască.

[13] Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău;

[14] Căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii.

[15] " Toate acestea le-am încercat prin înţelepciune şi am zis: ""Vreau să fiu înţelept!"" dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

[16] " Ceea ce a fost este departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înţeles?

[17] Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate.

[18] Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sânt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins.

Ecclesiast — Chapters