[1] "" Iar Ilie a răspuns: ""De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!"" Şi s-a coborât foc din cer şi l-a mistuit pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
[2] "" Apoi a trimis regele la el altă căpetenie cu alţi cincizeci. Acesta i-a zis: ""Omul lui Dumnezeu, aşa a zis regele: Coboară-te degrabă!""
[3] "" Şi răspunzând, Ilie i-a zis: ""De sunt omul lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer şi să te ardă pe tine şi pe cei cincizeci ai tăi!"" Şi s-a coborât focul lui Dumnezeu din cer şi l-a ars pe el şi pe cei cincizeci ai lui.
[4] "" Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: ""Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!
[5] "" Iată s-a coborât foc din cer şi a mistuit pe cele două căpetenii peste cincizeci şi pe oamenii lor; acum însă să nu fie sufletul meu trecut cu vederea de ochii tăi!""
[6] "" Atunci îngerul Domnului a zis către Ilie: ""Du-te cu el şi nu te teme de el!"" Şi s-a sculat Ilie şi s-a dus cu el la rege.
[7] "" Şi a zis către el: ""Aşa zice Domnul: De vreme ce tu ai trimis soli să întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca şi cum în Israel n-ar fi Dumnezeu, ca să-I ceri cuvântul, de aceea din patul în care te-ai suit nu te vei mai coborî, ci vei muri"".
[8] " Şi apoi a murit Ohozia, după cuvântul Domnului pe care l-a rostit Ilie. Şi în locul lui s-a făcut rege Ioram, fratele lui Ohozia, în anul al doilea al lui Ioram, fiul lui Iosafat, regele Iudei, căci Ohozia nu avea fecior.
[9] Celelalte fapte pe care le-a făcut Ohozia sunt scrise în cartea cronicilor regilor lui Israel.
[10] În vremea când Domnul a vrut să înalţe pe Ilie în vârtej de vânt la cer Ilie a plecat cu Elisei din Ghilgal.
[11] " Şi Ilie a zis către Elisei: ""Stai aici, căci Dumnezeu mă trimite la Betel. Iar Elisei a zis: ""Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur"". şi s-au dus amândoi la Betel.
[12] "" Şi au ieşit fiii proorocilor cei din Betel la Elisei şi au zis către el: ""Ştii oare că astăzi Domnul va să ridice pe stăpânul tău deasupra capului tău?"" Şi el a zis: ""Ştiu şi eu, dar tăceţi!""
[13] "" Atunci Ilie a zis către el: ""Elisei, rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Ierihon"". Iar Elisei a zis: ""Cât este de adevărat că Domnul este viu şi viu este şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!""
[14] "" Şi au venit amândoi la Ierihon. Atunci s-au apropiat fiii proorocilor cei din Ierihon de Elisei şi i-au zis: ""Ştii oare că Domnul ia pe stăpânul tău şi-l înalţă deasupra capului tău?"" Şi el a răspuns: ""Ştiu şi eu, dar tăceţi!""
[15] "" A zis Ilie: ""Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan!"" Iar Elisei a răspuns: ""Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur!""
[16] " Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii proorocilor şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan.
[17] Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat.
[18] " Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: ""Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine"". Iar Elisei a zis: ""Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!""
[19] "" Răspuns-a Ilie: ""Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi"".
[20] " Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer.
[21] " Iar Elisei se uita şi striga: ""Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!"" Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două.
[22] " Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului.
[23] " Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: ""Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie?"" Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.
[24] "" Iar fiii proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: ""Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei! Şi au ieşi t înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:
[25] "" ""Iată, la noi, robii tăi, se află cincizeci de oameni voinici; să se ducă să caute pe stăpânul tău, poate l-a dus Duhul Domnului şi l-a aruncat pe vreun munte sau într-o vale"". Iar el a zis: ""Să nu-i trimiteţi!""
[26] "" Ei însă au stăruit mult pe lângă el şi el, văzând că nu poate scăpa de ei, le-a zis: ""Trimiteţi-i!"" Şi au trimis ei cincizeci de oameni şi au căutat trei zile şi nu l-au găsit;
[27] "" Întorcându-se apoi aceia la el în Ierihon, unde rămăsese în vremea aceea, a zis către ei Elisei: ""Nu v-am spus eu să nu vă duceţi?""
[28] "" Iar locuitorii cetăţii aceleia au zis către Elisei: ""Iată aşezarea cetăţii acesteia este bună, după cum poate vedea şi stăpânul nostru, dar apa nu este bună şi pământul este neroditor"".