[1] " Iar el le-a zis: ""Dacă ei au venit pentru pace, să-i prindeţi de vii; iar dacă au venit pentru război, tot de vii să-i prindeţi!""
[2] " Au ieşit, aşadar, la război slugile căpeteniilor de peste ţinuturi din cetate şi oştirea oare era după ei şi au lovit fiecare pe potrivnicul său;
[3] şi au fugit Sirienii, iar Israeliţii îi fugăreau din urmă; şi Benhadad a scăpat pe un cal cu călăreţii săi.
[4] Atunci, ieşind regele israelitean, a luat caii şi carele şi a făcut măcel mare în rândul Sirienilor.
[5] " Şi s-a apropiat proorocul de regele israelit şi i-a zis: ""Du-te de te întăreşte, ca să ştii să bagi de seamă ce ai de făcut, pentru că după un an regele Siriei are să se scoale din nou împotriva ta!""
[6] "" Zis-au slugile regelui sirian către el: ""Dumnezeul lor este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, pentru aceasta au fost ei mai tari decât noi; dar de ne vom bate cu ei în vale, vom fi noi mai tari decât ei.
[7] " Aşadar, iată ce să faci: Să scoţi pe fiecare rege de la locul lui, şi să-l înlocuieşti cu căpeteniile din ţinuturi.
[8] " Şi să strângi atâta oştire, câtă oştire ai pierdut, şi cai atâţia, câţi ai avut, şi care atâtea, câte ai avut, şi să ne batem cu ei şi în vale; şi atunci de bună seamă vom fi mai tari decât ei"". Şi a ascultat el cuvântul lor şi a făcut aşa.
[9] " După trecerea anului, Benhadad a numărat pe Sirieni şi a mers la Afec, ca să se bată cu Israel.
[10] Fiii lui Israel însă erau şi ei cu toate gata de luptă şi au ieşit în întâmpinarea lor. Fiii lui Israel şi-au aşezat tabăra înaintea lor, ca două turme mici de capre, iar Sirienii umpleau pământul.
[11] " Atunci s-a apropiat omul lui Dumnezeu şi a zis regelui lui Israel: ""Aşa zice Domnul: Pentru că Sirienii vorbesc: Domnul este Dumnezeul munţilor, iar nu Dumnezeul văilor, iată Eu îţi voi da toată această mulţime în mâna ta, ca să cunoşti că Eu sunt Domnul!""
[12] " Şi au stat taberele una în faţa celeilalte şapte zile; iar în ziua a şaptea s-a început bătălia şi fiii lui Israel au doborât într-o singură zi o sută de mii de pedestraşi sirieni.
[13] Ceilalţi au fugit la Afec, în cetate; acolo a căzut zidul peste douăzeci şi şapte de mii de oameni, din cei rămaşi. Iar Benhadad a fugit în cetate şi a intrat la curtea domnească într-o cămară dosnică.
[14] " Slugile sale însă i-au zis: ""Am auzit că regii casei lui Israel sunt regi milostivi; dă-ne voie să punem sac peste coapsele noastre şi peste capetele noastre funii, să mergem la regele israelit; poate ne va cruţa viaţa"".
[15] "" Şi s-au încins ei peste coapsele lor cu sac şi au venit la regele lui Israel şi i-au zis: ""Robul tău Benhadad zice: Cruţă-mi viaţa!"" Acela însă a zis: ""De mai trăieşte încă, e fratele meu!""
[16] "" Şi oamenii aceştia au luat aceasta ca semn bun şi repede i-au apucat vorba din gură şi au zis: ""Fratele tău Benhadad trăieşte"". Iar el a zis: ""Duceţi-vă de-l aduceţi"". Şi a venit Benhadad la el, şi acesta l-a luat cu el în car.
[17] "" Şi i-a zis Benhadad: ""Cetăţile care le-a luat tatăl meu de la tatăl tău, eu ţi le întorc; şi îţi deschid târg de vânzare în Damasc, cum şi-a deschis tatăl meu în Samaria"". Şi a zis Ahab: ""Cu acest legământ şi eu îţi voi da drumul!"" Şi încheind cu el legământ, i-a dat drumul.
[18] "" Atunci un om din fiii proorocilor a zis către un prieten al său, după cuvântul Domnului: ""Bate-mă!"" Dar acesta nu s-a învoit să-l bată.
[19] "" Atunci i-a zis: ""Pentru că nu asculţi de glasul Domnului, iată, când vei pleca de lângă mine, te va ucide un leu"". Şi plecând omul acela de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a ucis pe dânsul.
[20] "" Iar cel din fiii proorocilor a găsit un alt om şi i-a zis: ""Loveşte-mă!"" Şi acest om l-a lovit şi l-a rănit.
[21] " Şi s-a dus proorocul în calea regelui, acoperindu-şi ochii cu părul capului său.
[22] " Iar când a trecut regele pe lângă el, a strigat după rege şi a zis: ""Robul tău a fost la bătălie, şi iată un. om care stătuse la o parte mi-a adus un alt om şi mi-a zis: Păzeşte pe omul acesta; de îl vei scăpa, vei răspunde cu sufletul tău pentru sufletul lui sau va trebui să-l plătiţi cu un talant de argint.
[23] "" Când robul tău se îndeletnicea cu unele treburi, acela a scăpat"". şi i-a zis regele lui Israel: ""Osânda ta singur ai spus-o"".
[24] " Atunci el şi-a dat la o parte părul de peste ochii lui şi l-a cunoscut regele că este unul din prooroci.
[25] " Şi i-a zis: ""Aşa zice Domnul: Pentru că ai dat drumul din mâinile tale unui om blestemat de Mine, sufletul tău va fi în locul sufletului lui şi poporul tău în locul poporului lui!""
[26] " Şi s-a dus regele lui Israel acasă, trist şi aprins de mânie şi a venit în Samaria.
[27] Iar după aceasta iată ce s-a mai întâmplat: Nabot Izreeliteanul avea în Izreel o vie lângă curtea lui Ahab, regele Samariei.
[28] " Şi a grăit Ahab cu Nabot şi a zis: ""Să-mi dai mie via ta, ca să-mi fac din ea o grădină de verdeţuri, căci e aproape de casa mea; iar în locul ei îţi voi da o vie mai bună decât aceasta, sau dacă îţi convine mai bine, îţi voi da argint cât preţuieşte ea"".
[29] "" Nabot însă a zis către Ahab: ""Să mă ferească Dumnezeu să-ţi dau eu moştenirea părinţilor mei!""
[30] " Şi a venit Ahab acasă trist şi mânios pentru cuvântul care i-l spusese Nabot Izreeliteanul, zicând: Nu-îi dau moştenirea părinţilor mei. Şi cu duhul tulburat, s-a culcat în patul său, s-a întors cu faţa la perete şi n-a mâncat.
[31] " Atunci a intrat Izabela, femeia lui la el şi i-a zis: ""De ce este întristat duhul tău şi nu mănânci?""
[32] "" Iar el a zis: ""Când am vorbit cu Nabot Izreeliteanul şi i-am zis: Dă-mi via ta pe bani, sau dacă vrei, să-îi dau altă vie în locul ei, el a zis: Nu-ţi dau via mea, că este moştenirea părinţilor mei"".
[33] "" A zis Izabela, femeia lui: ""Ce cârmuire ar mai fi în Israel, dacă tu ai face tot aşa? Scoală, mănâncă şi fii cu voie bună, că via lui Nabot Izreeliteanul ţi-o dau eu!""
[34] " Apoi ea a scris scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu inelul lui şi a trimis aceste scrisori la bătrânii şi la fruntaşii din cetatea lui Nabot, care locuiau cu el acolo.
[35] " În scrisori însă ea scria aşa: ""Vestiţi tuturor să postească post şi puneţi pe Nabot înaintea poporului.
[36] "" Şi aduceţi doi oameni netrebnici să mărturisească împotriva lui şi să spună: Ai hulit pe Dumnezeu şi pe rege; şi apoi să-l scoateţi afară şi să-l ucideţi cu pietre şi aşa să moară"".
[37] " Şi au făcut bărbaţii cetăţii lui Nabot, bătrânii şi fruntaşii care locuiau cu el în cetate, aşa cum le poruncise Izabela şi cum era scris în scrisorile trimise de ea lor:
[38] Au vestit post tuturor şi au pus pe Nabot înaintea poporului.
[39] " Atunci au ieşit doi oameni ticăloşi. şi au stat împotriva lui Nabot şi au mărturisit aceşti oameni răi în faţa poporului şi au zis: ""Nabot a hulit pe Dumnezeu şi pe rege"". Iar ei l-au scos afară din cetate şi l-au bătut cu pietre şi a murit.
[40] "" Apoi au trimis la Izabela să-i spună: ""Nabot a fost omorât cu pietre"".
[41] "" Auzind Izabela că Nabot a fost bătut eu pietre şi a murit, a zis către Ahab: ""Scoală şi ia în stăpânire via lui Nabot Izreeliteanul, care n-a vrut să ţi-o vândă cu bani; că Nabot nu mai trăieşte, ci a murit!""
[42] " Când a auzit Ahab că Nabot Izreeliteanul a fost ucis, şi-a rupt hainele sale, s-a îmbrăcat cu sac, şi apoi s-a sculat Ahab ca să se ducă la via lui Nabot Izreeliteanul şi să o ia în stăpânire.
[43] Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie Tesviteanul:
[44] " ""Scoală şi ieşi în întâmpinarea lui Ahab, regele lui Israel, care este în Samaria, că iată acum e la via lui Nabot, unde s-a dus ca să o ia în stăpânire,
[45] "" Şi spune-i: Aşa grăieşte Domnul: Ai ucis şi vrei încă să intri în moştenire? Şi să-i mai spui: Aşa zice Domnul: În locul unde au lins câinii sângele lui Nabot, acolo vor linge câinii şi sângele tău!"",
[46] "" Şi a zis Ahab către Ilie: ""M-ai aflat, duşmanule, şi aici!"" Iar el a zis: ""Te-am aflat, căci te-ai încumetat să săvârşeşti fapte nelegiuite înaintea ochilor Domnului şi să-L minţi.
[47] "" Aşa zice Domnul: ""Iată voi aduce peste tine necazuri şi te voi mătura şi voi stârpi din ai lui Ahab pe cei de parte bărbătească, fie rob, fie slobod, în Israel;
[48] "" Şi voi face cu casa ţa cum am făcut cu casa lui Ieroboam, fiul lui Nabat, şi cu casa lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru fărădelegea cu care M-ai mâniat şi ai dus pe Israel în păcat"".
[49] "" Asemenea şi pentru Izabela a grăit Domnul: ""Câinii vor mânca pe Izabela pe zidul Izreelului.
[50] " Cine va muri din ai lui Ahab în cetate, pe acela câinii îl vor mânca, iar cine va muri în câmp, pe acela păsările cerului îl vor mânca;
[51] Căci n-a fost încă nimeni ca Ahab, care să se încumete a săvârşi fapte urâte înaintea ochilor Domnului, la care l-a împins Izabela soţia sa.