[1] Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S'a dus la marele preot,
[2] şi i -a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblînd pe Calea credinţei, atît bărbaţi cît şi femei, să -i aducă legaţi la Ierusalim.
[3] Pe drum, cînd s'a apropiat de Damasc, de odată a stălucit o lumină din cer în jurul lui.
[4] El a căzut la pămînt, şi a auzit un glas, care -i zicea:,,Saule, Saule, pentruce Mă prigoneşti?``
[5] ,,Cine eşti Tu, Doamne?`` a răspuns el. Şi Domnul a zis:,,Eu sînt Isus, pe care -L prigoneşti.,,Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într'un ţepuş.``
[6] Tremurînd şi plin de frică, el a zis:,,Doamne, ce vrei să fac?``,,Scoală-te,`` i -a zis Domnul,,,intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.``
[7] Oamenii cari -l însoţeau, au rămas încremeniţi; auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.
[8] Saul s'a sculat dela pămînt; şi măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mîni, şi l-au dus în Damasc.
[9] Trei zile n'a văzut, şi n'a mîncat, nici n'a băut nimic.
[10] În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i -a zis într'o vedenie:,,Anania!``,,Iată-mă Doamne,`` a răspuns el.
[11] Şi Domnul i -a zis:,,Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă,Dreaptă,` şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;
[12] şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrînd la el, şi punîndu-şi mînile peste el, ca să-şi capete iarăş vederea.``
[13] ,,Doamne,`` a răspuns Anania,,,am auzit dela mulţi despre toate relele, pe cari le -a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim;
[14] ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi cari cheamă Numele Tău.
[15] Dar Domnul i -a zis:,,Du-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Nemurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel;
[16] şi îi voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.``
[17] Anania a plecat; şi, după ce a intrat în casă, a pus mînile peste Saul, şi a zis:,,Frate Saule, Domnul Isus, care ţi S'a arătat pe drumul pe care veneai, m'a trimes ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sfînt.``
[18] Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi -a căpătat iarăş vederea. Apoi s'a sculat, şi a fost botezat.
[19] După ce a mîncat, a prins iarăş putere. Saul a rămas cîteva zile cu ucenicii, cari erau în Damasc.
[20] Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.
[21] Toţi ceice -l ascultau, rămîneau uimiţi, şi ziceau:,,Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre ceice chemau Numele acesta? Şi n'a venit el aici ca să -i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?``
[22] Totuş Saul se întărea din ce în ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, cari locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.
[23] După cîtva timp, Iudeii s'au sfătuit să -l omoare;
[24] şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să -l omoare.
[25] Dar într'o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au coborît prin zid, dîndu -l jos într'o coşniţă.
[26] Cînd a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.
[27] Atunci Barnaba l -a luat cu el, l -a dus la apostoli, şi le -a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i -a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus.
[28] De atunci se ducea şi venea împreună cu ei în Ierusalim,
[29] şi propovăduia cu îndrăzneală în Numele Domnului. Vorbea şi se întreba şi cu Evreii cari vorbeau greceşte, dar ei căutau să -l omoare.
[30] Cînd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.
[31] Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte, şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfînt, se înmulţea.
[32] Pe cînd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s'a pogorît şi la ceice locuiau în Lida.
[33] Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog în pat.
[34] ,,Enea,`` i -a zis Petru,,,Isus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.`` Şi Enea s'a sculat îndată.
[35] Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s'au întors la Domnul.
[36] În Iope, era o uceniţă numită Tabita, nume, care în tîlmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.
[37] În vremea aceea, s'a îmbolnăvit, şi a murit. Dupăce au scăldat -o, au pus -o într'o odaie de sus.
[38] Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, cînd au auzit că Petru este acolo, au trimes doi oameni la el, să -l roage: Nu pregeta să vii pînă la noi.
[39] Petru s'a sculat, şi a plecat împreună cu ei. Cînd a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plîngînd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe cari le făcea Dorca, pe cînd era cu ele.
[40] Petru a scos pe toată lumea afară, a îngenuncheat, şi s'a rugat; apoi, s'a întors spre trup, şi a zis:,,Tabita, scoală-te!`` Ea a deschis ochii, şi, cînd a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor.
[41] El i -a dat mîna, şi a ridicat -o în sus. A chemat îndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le -a pus -o înainte vie.
[42] Minunea aceasta a fost cunoscută în toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut în Domnul.
[43] Petru a rămas multe zile în Iope la un tăbăcar, numit Simon.