[1] În Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită,,Italiana``.
[2] Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.
[3] Pela ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într'o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i -a zis:,,Cornelie!``
[4] Corneliu s'a uitat ţintă la el, s'a înfricoşat, şi a răspuns:,,Ce este, Doamne?`` Şi îngerul i -a zis:,,Rugăciunile şi milosteniile tale s'au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi -a adus aminte de ele.
[5] Trimete acum nişte oameni la Iope, şi chiamă pe Simon, zis şi Petru.
[6] El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lîngă mare: acela îţi va spune ce trebuie să faci.``
[7] Cum a plecat îngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia cari -i slujeau în tot timpul;
[8] şi, dupăce le -a istorisit totul, i -a trimes la Iope.
[9] A doua zi, cînd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s'a suit să se roage pe acoperişul casei, pela ceasul al şaselea.
[10] L -a ajuns foamea, şi a vrut să mănînce. Pe cînd îi pregăteau mîncarea, a căzut într'o răpire sufletească.
[11] A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborîndu-se şi slobozindu-se în jos pe pămînt.
[12] În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi tîrîtoare de pe pămînt şi păsările cerului.
[13] Şi un glas i -a zis:,,Petre, scoală-te, taie şi mănîncă.``
[14] ,,Nicidecum, Doamne``, a răspuns Petru.,,Căci niciodată n'am mîncat ceva spurcat sau necurat.``
[15] Şi glasul i -a zis iarăş a doua oară:,,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.``
[16] Lucrul acesta s'a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăş la cer.
[17] Pe cînd Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stătut la poartă,
[18] şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.
[19] Şi pe cînd se gîndea Petru la vedenia aceea, Duhul i -a zis:,,Iată că te caută trei oameni;
[20] scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimes.``
[21] Petru deci s'a pogorît, şi a zis oamenilor acelora:,,Eu sînt acela, pe care -l căutaţi; ce pricină vă aduce?``
[22] Ei au răspuns:,,Sutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost înştiinţat de Dumnezeu, printr'un înger sfînt, să te cheme în casa lui, şi să audă cuvintele, pe cari i le vei spune.``
[23] Petru deci i -a chemat înlăuntru, şi i -a găzduit.
[24] A doua zi, s'a sculat, şi a plecat cu ei. L-au însoţit şi cîţiva fraţi din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu îi aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe cari -i chemase.
[25] Cînd era să intre Petru, Corneliu, care -i ieşise înainte, s'a aruncat la picioarele lui, şi i s'a închinat.
[26] Dar Petru l -a ridicat, şi a zis:,,Scoală-te, şi eu sînt om!``
[27] Şi vorbind cu el, a intrat în casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.
[28] ,,Ştiţi``, le -a zis el,,,că nu este îngăduit de Lege unui Iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi -a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.
[29] Deaceea am venit fără cîrtire cînd m'aţi chemat; vă întreb dar, cu ce gînd aţi trimes după mine?``
[30] Corneliu a răspuns:,,Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; şi iatăcă a stătut înaintea mea un om cu o haină strălucitoare,
[31] şi a zis:,,Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi -a adus aminte de milosteniile tale.
[32] Trimete dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte în casa lui Simon tăbăcarul, lîngă mare; cînd va veni el, îţi va vorbi.``
[33] Am trimes îndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi sîntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi -a poruncit Domnul să ne spui.``
[34] Atunci Petru a început să vorbească, şi a zis:,,În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor,
[35] ci că în orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.
[36] El a trimes Cuvîntul Său fiilor lui Israel, şi le -a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
[37] Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începînd din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan;
[38] cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfînt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.
[39] Noi sîntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorît, atîrnîndu -L pe lemn.
[40] Dar Dumnezeu L -a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
[41] nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mîncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.
[42] Isus ne -a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost rînduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.
[43] Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.``
[44] Pe cînd rostea Petru cuvintele acestea, S'a pogorît Duhul Sfînt peste toţi cei ce ascultau Cuvîntul.
[45] Toţi credincioşii tăiaţi împrejur, cari veniseră cu Petru, au rămas uimiţi cînd au văzut că darul Duhului Sfînt s'a vărsat şi peste Neamuri.
[46] Căci îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:
[47] ,,Se poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, cari au primit Duhul Sfînt ca şi noi?``
[48] Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămînă cîteva zile la ei.