[1] Apostolii şi fraţii, cari erau în Iudea, au auzit că şi Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.
[2] Şi cînd s'a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiaţi împrejur,
[3] şi ziceau:,,Ai intrat în casă la nişte oameni netăiaţi împrejur, şi ai mîncat cu ei.``
[4] Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:
[5] ,,Eram în cetatea Iope; şi, pe cînd mă rugam, am căzut într'o răpire sufletească, şi am avut o vedenie: un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, se cobora din cer, şi a venit pînă la mine.
[6] Cînd m'am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele şi păsările cerului.
[7] Şi am auzit un glas, care mi -a zis:,Petre, scoală-te, taie şi mănînîncă.`
[8] Dar eu am răspuns:,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n'a intrat vreodată în gura mea.`
[9] Şi glasul mi -a zis a doua oară din cer:,Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.`
[10] Lucrul acesta s'a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăş în cer.
[11] Şi iată că îndată, trei oameni trimeşi din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.
[12] Duhul mi -a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Aceşti şase fraţi m'au însoţit şi ei, şi am intrat în casa omului.
[13] El ne -a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, şi zicîndu -i:,Trimete la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru,
[14] care-ţi va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu şi toată casa ta.`
[15] Şi, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S'a pogorît peste ei ca şi peste noi la început.
[16] Şi mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis:,Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.`
[17] Deci, dacă Dumnezeu le -a dat acelaş dar, ca şi nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?``
[18] Dupăce au auzit aceste lucruri, s'au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, şi au zis:,,Dumnezeu a dat deci şi Neamurilor pocăinţă, ca să aibă viaţa.``
[19] Ceice se împrăştiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ştefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru şi în Antiohia, şi propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.
[20] Totuş printre ei au fost cîţiva oameni din Cipru şi din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit şi Grecilor, şi le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.
[21] Mîna Domnului era cu ei, şi un mare număr de oameni au crezut şi s'au întors la Domnul.
[22] Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.
[23] Cînd a ajuns el, şi a văzut harul lui Dumnezeu, s'a bucurat, şi i -a îndemnat pe toţi să rămînă cu inimă hotărîtă alipiţi de Domnul.
[24] Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt şi de credinţă. Şi destul de mult norod s'a adaos la Domnul.
[25] Barnaba s'a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;
[26] şi, cînd l -a găsit, l -a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, şi au învăţat pe mulţi oameni. Pentru întîiaş dată, ucenicilor li s'a dat numele de creştini în Antiohia.
[27] În vremea aceea, s'au pogorît nişte prooroci din Ierusalim la Antiohia.
[28] Unul din ei, numit Agab, s'a sculat şi a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Şi a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.
[29] Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraţilor, cari locuiau în Iudea,
[30] ceeace au şi făcut; şi au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba şi a lui Saul.