[1] În numărul lor nu se afla niciunul din fiii lui Israel număraţi de Moise şi de preotul Aaron, în pustiul Sinai,
[2] Căci Domnul le zisese acestora că vor muri toţi în pustie, - şi n-au rămas din ei niciunul, afară de Caleb, fiul lui Iefone şi de Iosua, fiul lui Navi.
[3] Atunci au venit fetele lui Salfaad, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, din neamul lui Manase, fiul lui Iosif, ale căror nume sunt acestea: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirţa,
[4] Şi au stat înaintea lui Moise, a lui Eleazar preotul, înaintea căpeteniilor şi înaintea întregii obşti, la uşa cortului adunării, şi au zis:
[5] " ""Tatăl nostru a murit în pustie; el n-a fost din numărul celor care s-au ridicat împotriva Domnului cu adunarea lui Core, ci a murit pentru păcatul său şi feciori n-a avut.
[6] "" De ce să piară numele tatălui nostru din neamul lui, pentru că n-are fii? Dă-ne şi nouă moşie între fraţii tatălui nostru!""
[7] " Moise însă a adus cererea lor înaintea Domnului;
[8] Iar Domnul a zis către Moise:
[9] " ""Drept au grăit fetele lui Salfaad; dăruieşte-le şi lor moştenire între fraţii tatălui lor şi trece-le lor moşia tatălui lor.
[10] " Iar fiilor lui Israel să le grăieşti şi să le spui: De va muri cineva, neavând fiu, să daţi partea lui fiicei lui.
[11] Iar de nu are nici fiică, să daţi partea lui fraţilor lui.
[12] De nu are însă nici fraţi, să daţi partea lui fraţilor tatălui lui.
[13] " Iar de nu are tatăl său fraţi, să daţi partea lui rudeniei celei mai de aproape din neamul lui, ca să moştenească ale lui. Aceasta să fie pentru fiii lui Israel ca o hotărâre din lege, cum a poruncit Domnul lui Moise"".
[14] "" Apoi a zis Domnul către Moise: ""Suie-te pe acest munte, care este dincoace de Iordan, adică pe muntele Nebo, şi priveşte pământul Canaanului, pe care am să-l dau fiilor lui Israel de moştenire.
[15] " Iar după ce-l vei vedea, te vei adăuga şi tu la poporul tău, cum s-a adăugat Aaron, fratele tău, pe muntele Hor.
[16] " Pentru că v-aţi împotrivit poruncii Mele în pustiul Sinai, în vremea tulburării obştii, ca să arătaţi înaintea ochilor lor sfinţenia Mea la ape, adică la apele Meriba de la Cadeş, în pustiul Sinai"".
[17] " Moise însă a grăit Domnului şi a zis:
[18] " ""Domnul Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul să rânduiască peste obştea aceasta un om,
[19] "" Care să iasă înaintea ei şi care să intre înaintea ei, care să-i ducă şi să-i aducă, ca să nu rămână obştea Domnului ca oile ce n-au păstor"".
[20] "" Iar Domnul a zis către Moise: ""Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Navi, om cu duh într-însul, pune-ţi peste el mâna ta;
[21] " Apoi du-l înaintea preotului Eleazar, înaintea a toată obştea şi dă-i poveţe înaintea ochilor lor;
[22] Dă-i din slava ta, ca să-l asculte toată obştea fiilor lui Israel.
[23] " După aceea să stea înaintea preotului Eleazar şi acesta va întreba de hotărârile Domnului prin ajutorul Urimului: după cuvântul acestuia să iasă şi după cuvântul acestuia să intre el şi toţi fiii lui Israel cei împreună cu dânsul şi toată obştea"".
[24] " Şi a făcut Moise cum i-a poruncit Domnul Dumnezeu: a luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi a toată obştea.
[25] Apoi şi-a pus peste el mâinile sale şi i-a dat poveţe, cum zisese Domnul prin Moise.
[26] Apoi iarăşi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
[27] " ""Porunceşte fiilor lui Israel şi le spune: Darurile Mele, dările Mele, jertfele Mele cele întru miros cu bună mireasmă, îngrijiţi să Mi se aducă la sărbătorile Mele.
[28] " Spune-le: Iată jertfele care trebuie să le aduceţi Domnului: doi miei de câte un an fără meteahnă, ardere de tot necontenită, pe fiecare zi;
[29] Un miel să-l aduci dimineaţa şi pe celălalt miel să-l aduci seara.
[30] Jertfă de pâine să aduci a zecea parte de efă de făină de grâu, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn;
[31] Aceasta este ardere de tot necontenită şi care a fost săvârşită la Muntele Sinai, spre miros cu bună mireasmă şi ca jertfă Domnului.
[32] La ea să aduci turnare un sfert de hin de vin la un miel; şi turnarea de vin a Domnului s-o torni la loc sfânt.
[33] Celălalt miel să-l aduci spre seară, cu darul lui de pâine şi cu turnarea lui să-l aducă jertfă, mireasmă plăcută Domnului.
[34] Iar în ziua odihnei să aduceţi doi miei de câte un an, fără meteahnă, şi ca jertfă două zecimi de efă de făină de grâu, frământată cu untdelemn şi cu turnarea ei.
[35] Aceasta este ardere de tot pentru ziua odihnei afară de arderea de tot cea necontenită cu turnarea ei.
[36] La începutul lunilor voastre să aduceţi Domnului ardere de tot: din cireadă, doi viţei, iar din turmă, un berbec şi şapte miei de câte un an fără meteahnă.
[37] Iar ca dar de pâine, câte trei zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, la fiecare viţel, şi două zecimi de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la berbec,
[38] Şi câte o zecime de efă făină de grâu, frământată cu untdelemn, ca dar de pâine la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot, mireasmă plăcută, jertfă Domnului.
[39] Turnare la ele să fie jumătate hin de vin de fiecare viţel, a treia parte hin de berbec şi un sfert de hin la fiecare miel. Aceasta este ardere de tot pentru fiecare început de lună, la toate lunile anului.
[40] Să mai aduceţi Domnului şi un ţap, jertfă pentru păcat, afară de arderea de tot cea necontenită, şi să-l aducă cu turnarea lui.
[41] În ziua a paisprezecea a lunii întâi sunt Paştile Domnului.
[42] În ziua a cincisprezecea este sărbătoare. Şapte zile să mâncaţi azime.
[43] În ziua întâi să aveţi adunare sfântă şi nici un fel de lucru să nu faceţi;
[44] Şi să aduceţi Domnului jertfă, ardere de tot: din cireadă, doi viţei, iar din turmă, un berbec şi şapte miei de câte un an; aceştia să fie fără meteahnă.
[45] Cu ei să aduceţi dar de pâine, făină de grâu frământată cu untdelemn, trei zecimi de efă de fiecare viţel, două zecimi de efă la berbec,
[46] Şi câte o zecime de efă să aduci cu fiecare din cei şapte miei;
[47] Să aduceţi un ţap jertfă pentru păcat, pentru curăţirea voastră.
[48] Acestea să le aduceţi, pe lângă arderea de tot de dimineaţă, care este ardere de tot necontenită.
[49] Tot aşa să aduceţi şi în fiecare din cele şapte zile: pâine, jertfă, mireasmă plăcută Domnului, pe lângă arderea de tot cea necontenită şi cu turnarea ei.
[50] În ziua a şaptea să aveţi adunare sfântă şi nici un lucru să nu lucraţi.
[51] În ziua celor dintâi roade, când aduceţi Domnului prinosul nou de pâine, la încheierea săptămânilor, să aveţi adunare sfântă şi nici un lucru să nu lucraţi.