[1] Atunci au venit din Ierusalim, la Iisus, fariseii şi cărturarii, zicând:
[2] Pentru ce ucenicii Tăi calcă datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă pâine.
[3] Iar El, răspunzând, le-a zis: De ce şi voi călcaţi porunca lui Dumnezeu pentru datina voastră?
[4] Căci Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, iar cine va blestema pe tată sau pe mamă, cu moarte să se sfârşească.
[5] Voi însă spuneţi: Cel care va zice tatălui său sau mamei sale: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu,
[6] Acela nu va cinsti pe tatăl său sau pe mama sa; şi aţi desfiinţat cuvântul lui Dumnezeu pentru datina voastră.
[7] Făţarnicilor, bine a proorocit despre voi Isaia, când a zis:
[8] " ""Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine.
[9] "" Şi zadarnic Mă cinstesc ei, învăţând învăţături ce sunt porunci ale oamenilor"".
[10] " Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi:
[11] Nu ceea ce intră pe gură spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea spurcă pe om.
[12] Atunci, apropiindu-se, ucenicii I-au zis: Ştii că fariseii, auzind cuvântul, s-au scandalizat?
[13] Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină.
[14] Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.
[15] Şi Petru, răspunzând, I-a zis: Lămureşte-ne nouă pilda aceasta.
[16] El a zis: Acum şi voi sunteţi nepricepuţi?
[17] Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi se aruncă afară?
[18] Iar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea spurcă pe om.
[19] Căci din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, furtişaguri, mărturii mincinoase, hule.
[20] Acestea sunt care spurcă pe om, dar a mânca cu mâini nespălate nu spurcă pe om.
[21] Şi ieşind de acolo, a plecat Iisus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
[22] Şi iată o femeie cananeiancă, din acele ţinuturi, ieşind striga, zicând: Miluieşte-mă, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este rău chinuită de demon.
[23] El însă nu i-a răspuns nici un cuvânt; şi apropiindu-se, ucenicii Lui Îl rugau, zicând: Slobozeşte-o, că strigă în urma noastră.
[24] Iar El, răspunzând, a zis: Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel.
[25] Iar ea, venind, s-a închinat Lui, zicând: Doamne, ajută-mă.
[26] El însă, răspunzând, i-a zis: Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci câinilor.
[27] Dar ea a zis: Da, Doamne, dar şi câinii mănâncă din fărâmiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
[28] Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie după cum voieşti. Şi s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.
[29] Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo.
[30] Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi, şi mulţi alţii şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat.
[31] Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
[32] Iar Iisus, chemând la Sine pe ucenicii Săi, a zis: Milă îmi este de mulţime, că iată sunt trei zile de când aşteaptă lângă Mine şi n-au ce să mănânce; şi să-i slobozesc flămânzi nu voiesc, ca să nu se istovească pe drum.
[33] Şi ucenicii I-au zis: De unde să avem noi, în pustie, atâtea pâini, cât să săturăm atâta mulţime?
[34] Şi Iisus i-a întrebat: Câte pâini aveţi? Ei au răspuns: Şapte şi puţini peştişori.
[35] Şi poruncind mulţimii să şadă jos pe pământ,
[36] A luat cele şapte pâini şi peşti şi, mulţumind, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii mulţimilor.
[37] Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat şapte coşuri pline, cu rămăşiţe de fărâmituri.
[38] Iar cei ce au mâncat erau ca la patru mii de bărbaţi, afară de copii şi de femei.
[39] După aceea a dat drumul mulţimilor, S-a suit în corabie şi S-a dus în ţinutul Magdala.