[1] În vremea aceea, a auzit tetrarhul Irod de vestea ce se dusese despre Iisus.
[2] Şi a zis slujitorilor săi: Acesta este Ioan Botezătorul; el s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el.
[3] Căci Irod, prinzând pe Ioan, l-a legat şi l-a pus în temniţă, pentru Irodiada, femeia lui Filip, fratele său.
[4] Căci Ioan îi zicea lui: Nu ţi se cuvine s-o ai de soţie.
[5] Şi voind să-l ucidă, s-a temut de mulţime, că-l socotea pe el ca prooroc.
[6] Iar prăznuind Irod ziua lui de naştere, fiica Irodiadei a jucat în mijloc şi i-a plăcut lui Irod.
[7] De aceea, cu jurământ i-a făgăduit să-i dea orice va cere.
[8] Iar ea, îndemnată fiind de mama sa, a zis: Dă-mi, aici pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
[9] Şi regele s-a întristat, dar, pentru jurământ şi pentru cei care şedeau cu el la masă, a poruncit să i se dea.
[10] Şi a trimis şi a tăiat capul lui Ioan, în temniţă.
[11] Şi capul lui a fost adus pe tipsie şi a fost dat fetei, iar ea l-a dus mamei sale.
[12] Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul lui şi l-au înmormântat şi s-au dus să dea de ştire lui Iisus.
[13] Iar Iisus, auzind, S-a dus de acolo singur, cu corabia, în loc pustiu dar, aflând, mulţimile au venit după El, pe jos, din cetăţi.
[14] Şi ieşind, a văzut mulţime mare şi I S-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor.
[15] Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: locul este pustiu şi vremea iată a trecut; deci, dă drumul mulţimilor ca să se ducă în sate, să-şi cumpere mâncare.
[16] Iisus însă le-a răspuns: N-au trebuinţă să se ducă; daţi-le voi să mănânce.
[17] Iar ei I-au zis: Nu avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
[18] Şi El a zis: Aduceţi-Mi-le aici.
[19] Şi poruncind să se aşeze mulţimile pe iarbă şi luând cele cinci pâini şi cei doi peşti şi privind la cer, a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii mulţimilor.
[20] Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au strâns rămăşiţele de fărâmituri, douăsprezece coşuri pline.
[21] Iar cei ce mâncaseră erau ca la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.
[22] Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor.
[23] Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo.
[24] Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă.
[25] Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare.
[26] Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat.
[27] Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!
[28] Iar Petru, răspunzând, a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă.
[29] El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborându-se din corabie, a mers pe apă şi a venit către Iisus.
[30] Dar văzând vântul, s-a temut şi, începând să se scufunde, a strigat, zicând: Doamne, scapă-mă!
[31] Iar Iisus, întinzând îndată mâna, l-a apucat şi a zis: Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?
[32] Şi suindu-se ei în corabie, s-a potolit vântul.
[33] Iar cei din corabie I s-au închinat, zicând: Cu adevărat Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.
[34] Şi, trecând dincolo, au venit în pământul Ghenizaretului.
[35] Şi, cunoscându-L, oamenii locului aceluia au trimis în tot acel ţinut şi au adus la El pe toţi bolnavii.
[36] Şi-L rugau ca numai să se atingă de poala hainei Lui; şi câţi se atingeau se vindecau.