[1] "" A zis Domnul către Samuel: ""Iată, am să fac în Israel un lucru, încât cine va auzi de el, aceluia îi vor ţiui amândouă urechile.
[2] " În ziua aceea voi face cu Eli toate câte am spus despre casa lui; toate le voi începe şi le voi sfârşi.
[3] Eu i-am spus că am să pedepsesc casa lui pe veci pentru vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii fac nelegiuiri, dar nu i-a înfrânat.
[4] " De aceea mă jur casei lui Eli că vina casei lui Eli nu se va şterge, nici prin jertfe, nici prin prinoase de pâine în veci"".
[5] " După aceea a adormit Samuel până dimineaţa, s-a sculat de noapte şi a deschis uşile casei Domnului. Dar Samuel s-a temut să spună lui Eli vedenia aceasta.
[6] " Eli însă a chemat pe Samuel şi a zis: ""Fiul meu Samuel! "" Iar acesta a răspuns: ""Iată-mă!""
[7] "" A zis Eli: ""Ce ţi s-a spus? Să nu ascunzi de mine! Dumnezeu să se poarte cu tine cu toată asprimea, dacă tu vei ascunde ceva de mine din toate câte ţi s-au spus!""
[8] "" Şi i-a spus Samuel tot şi n-a ascuns nimic de el. Atunci Eli a zis: ""El este Domnul; facă dar ce va binevoi!""
[9] " Şi a crescut Samuel şi Domnul a fost cu el şi n-a rămas neîmplinit nici unul din cuvintele Lui.
[10] Atunci a aflat tot Israelul, de la Dan până la Beer-Şeba, că Samuel s-a învrednicit să fie prooroc al Domnului.
[11] Şi a urmat Domnul a Se arăta în Şilo după ce Se arătase lui Samuel acolo prin cuvântul Său. Şi s-au încredinţat toţi în tot Israelul, de la o margine până la cealaltă margine a ţării, că Samuel este proorocul Domnului. Iar Eli a ajuns foarte bătrân, şi feciorii lui stăruiau pe calea lor înaintea Domnului.
[12] În vremea aceea s-au sculat Filistenii să se războiască cu Israeliţii şi a fost cuvântul lui Samuel către tot Israelul. Şi au păşit Israeliţii împotriva Filistenilor cu război şi au tăbărât la Eben-Ezer, iar Filistenii au tăbărât la Afec.
[13] Apoi Filistenii s-au aşezat în rânduială de război în faţa Israeliţilor şi, dându-se bătălia, au fost bătuţi Israeliţii de către Filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă ca la patru mii de oameni.
[14] " După aceea au venit oamenii în, tabără şi au spus bătrânilor lui Israel: ""Pentru ce oare ne-a lovit pe noi Domnul înaintea Filistenilor? Să luăm cu noi din Şilo chivotul legii Domnului, ca să meargă în mijlocul nostru şi să ne izbăvească din mâinile vrăjmaşilor noştri!""
[15] " Şi a trimis poporul la Şilo, de au adus de acolo chivotul legii Domnului Savaot, Cel ce şade pe heruvimi; iar pe lângă chivotul legii Domnului erau şi cei doi fii ai lui Eli: Ofni şi Finees.
[16] Iar dacă a sosit chivotul legii Domnului în tabără, tot Israelul a ridicat strigăt aşa de mare, încât s-a cutremurat pământul.
[17] " Şi auzind Filistenii răsunetul strigătelor, au zis: ""Ce înseamnă aceste strigăte puternice în tabăra Evreilor?"" Şi au aflat că a sosit în tabără chivotul legii Domnului.
[18] "" Atunci s-au înspăimântat Filistenii, căci ziceau: ""Dumnezeul lor a venit la ei în tabără"". Apoi au zis: ""Vai de noi! Căci n-a mai fost asemenea lucru nici ieri, nici alaltăieri!
[19] " Vai de noi! Cine ne va scăpa din mâinile acestui Dumnezeu puternic? Acesta este acel Dumnezeu Care a bătut pe Egipteni cu tot felul de pedepse în pustiu.
[20] " Întăriţi-vă şi fiţi curajoşi, Filistenilor, ca să nu cădeţi în robie la Evrei, cum sunt ei în robie la noi! Fiţi curajoşi şi vă luptaţi cu ei!""
[21] " Şi s-au luptat Filistenii cu Israeliţii şi au fost înfrânţi aceştia, şi a fugit fiecare în cortul său; bătălia aceasta a fost foarte mare, căzând dintre Israeliţi treizeci de mii de pedestraşi.
[22] Şi a fost luat chivotul legii Domnului, iar cei doi fii ai lui Eli, Ofni şi Finees, au murit.
[23] Atunci a alergat un veniaminean de la locul bătăliei şi a venit la Şilo în aceeaşi zi, având hainele de pe el rupte şi pulbere pe cap.
[24] Iar când a venit acela, Eli şedea pe scaun lângă drum la poartă şi privea, căci i se bătea inima pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi după ce a sosit omul acela şi a spus în cetate, atunci s-a tânguit straşnic toată cetatea.
[25] " Auzind Eli răsunetele tânguirilor, a întrebat: ""Pentru ce este acest bocet?"" Dar a sosit îndată omul acela şi i-a spus toate lui Eli.
[26] " Eli însă era atunci de nouăzeci şi opt de ani; ochii i se întunecaseră şi nu mai putea să vadă.
[27] " Şi a zis omul acela către Eli: ""Eu vin din tabără. Chiar astăzi am fugit de pe câmpul de luptă"". Iar Eli a zis: ""Ce s-a întâmplat, fiul meu?"" Vestitorul însă a răspuns şi a zis: ""Israeliţii au fugit din faţa Filistenilor şi s-a făcut în popor ucidere mare; amândoi fiii tăi, Ofni şi Finees, au murit şi chivotul lui Dumnezeu a fost luat"".
[28] " Când a pomenit el de chivotul Domnului, Eli a căzut de pe scaun pe spate la poartă, şi-a rupt spinarea şi a murit, căci era bătrân şi greoi.
[29] El a fost judecător în Israel patruzeci de ani.
[30] Iar nora lui, femeia lui Finees, era însărcinată şi aproape de naştere. Când a auzit vestea despre luarea chivotului Domnului şi despre moartea socrului său şi a bărbatului său, a căzut în genunchi şi a născut, căci o apucaseră durerile ei.
[31] " Şi pe când murea ea, femeile care stăteau împrejur îi ziseră: ""Nu te teme, că ai născut băiat"". Ea însă nu a răspuns şi nu a dat semn de luare aminte.
[32] "" Şi au pus copilului numele: Icabod, zicând: ""S-a dus slava din Israel, din pricina pierderii chivotului Domnului şi a morţii socrului şi a bărbatului ei.
[33] "" Şi a zis ea: ""S-a dus slava din Israel, căci s-a luat chivotul Domnului!
[34] " Atunci au luat Filistenii chivotul Domnului şi l-au dus din Eben-Ezer la Aşdod.