[1] " Şi a luat Iesei un asin încărcat cu pâine şi un burduf cu vin şi un ied şi le-a trimis cu David, fiul său, la Saul.
[2] Şi a venit David la Saul, s-a înfăţişat înaintea lui şi a plăcut acestuia foarte mult şi l-a făcut purtătorul său de arme.
[3] " După aceea a trimis Saul să i se spună lui Iesei: ""Lasă pe David să slujească la mine, că a aflat el bunăvoinţă în ochii mei! ""
[4] " Adunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fiii lui Iacov, ascultaţi pe Israel, ascultaţi pe tatăl vostru!
[5] Ruben, întâi-născutul meu, tăria mea şi începătura puterii mele, culmea vredniciei şi culmea destoiniciei;
[6] Tu ai clocotit ca apa şi nu vei avea întâietatea, pentru că te-ai suit în patul tatălui tău şi mi-ai pângărit aşternutul pe care te-ai suit.
[7] Fraţii Simeon şi Levi... Unelte ale cruzimii sunt săbiile lor.
[8] În sfatul lor să nu intre sufletul meu şi în adunarea lor să nu fie părtaşă slava mea, căci ei, în mânia lor, au ucis oameni şi, la supărarea lor, au ologit tauri!
[9] Blestemată să fie mânia lor, căci ea a fost silnică, şi aprinderea lor, căci a fost crudă; îi voi împărţi pe ei în Iacov şi îi voi risipi în Israel.
[10] Iudo, pe tine te vor lăuda fraţii tăi. Mâinile tale să fie în ceafa vrăjmaşilor tăi. Închina-se-vor ţie feciorii tatălui tău.
[11] Pui de leu eşti, Iudo, fiul meu! De la jaf te-ai întors... El a îndoit genunchii şi s-a culcat ca un leu, ca o leoaică... Cine-l va deştepta?
[12] Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele.
[13] Acela îşi va lega de viţă asinul Său, de coardă mânzul asinei Sale. Spăla-va în vin haina Sa şi în sânge de strugure veşmântul Său!
[14] Ochii Lui vor scânteia ca vinul şi dinţii Săi vor fi albi ca laptele.
[15] Zabulon va locui lângă mare, va da liman corăbiilor şi marginea hotarului lui va fi până la Sidon.
[16] Isahar este ca asinul voinic, care odihneşte între staule.
[17] Văzând că odihna e bună şi ţinutul său gras, îşi pleacă umerii sub povară şi se face bărbat plătitor de bir.
[18] Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel.
[19] Dan va fi şarpe la drum, viperă la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul.
[20] În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!
[21] Gad, strâmtorat va fi de cete înarmate, dar le va strâmtora şi el pas cu pas.
[22] Din Aşer va veni pâinea cea grasă şi regilor le va da mâncăruri alese.
[23] Neftali, cerboaică slobodă: el rosteşte graiuri minunate.
[24] Iosif, ramură de pom roditor, ramură de pom roditor lângă izvor, ramurile lui se revarsă peste ziduri.
[25] Îl vor amărî şi îl vor duşmăni; înspre el arunca-vor săgeţi şi îl vor sili la luptă.
[26] Dar arcul lui va rămâne tare şi muşchii braţului lui întăriţi, mulţumită Dumnezeului celui puternic al lui Iacov, Cel ce este păstorul şi tăria lui Israel.
[27] De la Dumnezeul tatălui tău, şi El te va ajuta; şi de la cel Atotputernic - El te va binecuvânta; de la El să vină binecuvântările, de sus din ceruri, şi binecuvântările adâncului de jos, binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
[28] Binecuvântările tatălui tău întrec binecuvântările munţilor celor din veac şi frumuseţea dealurilor celor veşnice. Aceste binecuvântări să fie pe capul lui Iosif, pe creştetul celui mai ales între fraţii lui.
[29] " Veniamin, lup răpitor, dimineaţa va mânca vânat şi pradă va împărţi seara"".
[30] " Iată toate cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi iată ce le-a spus tatăl lor, când le-a binecuvântat şi a dat fiecăreia binecuvântarea cuvenită.
[31] " Apoi le-a poruncit: ""Eu am să trec la poporul meu. Să mă îngropaţi lângă părinţii mei, în peştera din ţarina lui Efron Heteul.
[32] " În peştera din ţarina Macpela, în faţa lui Mamvri, în pământul Canaan, pe care a cumpărat-o Avraam de la Efron Heteul, împreună cu ţarina, ca moşie de înmormântare.
[33] Acolo au fost îngropaţi Avraam şi Sarra, femeia sa, acolo au fost îngropaţi Isaac şi Rebeca, femeia lui, şi tot acolo am îngropat şi eu pe Lia.
[34] " Această ţarină şi peştera din ea au fost cumpărate de la feciorii Heteilor"".
[35] " Sfârşind Iacov poruncile sale, pe care le-a dat feciorilor săi, şi întinzându-şi picioarele sale în pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adăugat la poporul său.
[36] Atunci Iosif, căzând pe faţa tatălui său, l-a plâns şi l-a sărutat.
[37] Apoi a poruncit Iosif doctorilor, slujitori ai săi, să îmbălsămeze pe tatăl său şi doctorii au îmbălsămat pe Israel.
[38] După ce s-au împlinit patruzeci de zile, că atitea zile trebuie pentru îmbălsămare, l-au plâns Egiptenii şaptezeci de zile.
[39] " Iar dacă au trecut zilele plângerii lui, a zis Iosif curtenilor lui Faraon: ""De am aflat bunăvoinţă in ochii voştri, ziceţi lui Faraon aşa :
[40] "" Tatăl meu m-a jurat şi a zis: Iată, eu am să mor; tu însă să mă îngropi în mormântul meu, pe care mi l-am săpat eu în pământul Canaan. Şi acum aş vrea să mă duc ca să îngrop pe tatăl meu şi să mă întorc"". Şi i s-au spus lui Faraon cuvintele lui Iosif,
[41] "" Iar Faraon a răspuns : ""Du-te şi îngroapă pe tatăl tău, cum te-a jurat el!""
[42] " Deci, s-a dus Iosif să îngroape pe tatăl său şi au mers împreună cu el toţi slujitorii lui Faraon, bătrinii casei lui şi toţi bătrinii din ţara Egiptului
[43] Şi toată casa lui Iosif şi fraţii lui şi toată casa tatălui său şi neamul lui. Numai copiii lor şi oile şi vitele lor le-au lăsat în ţara Goşen.
[44] Au plecat de asemenea cu el căruţe şi călăreţi şi s-a făcut tabăra mare foarte.
[45] Şi ajungând ei la aria lui Atad de lângă Iordan, au plâns acolo plângere mare şi tare foarte şi a jelit Iosif pe tatăl său şapte zile.
[46] " Văzind Canaaneii, locuitorii ţinutului aceluia, plângerea de la aria Atad, au zis : ""Mare e plângerea aceasta la Egipteni"". De aceea s-a dat locului aceluia numele Abel-Miţraim, adică plângerea Egiptenilor, care loc e dincolo de Iordan.
[47] " Aşa au făcut fiii lui Iacov cu Iacov, cum le poruncise el :
[48] L-au dus fiii lui în pământul Canaan şi l-au îngropat în peştera din ţarina Macpela, cea de lângă Mamvri, pe care o cumpărase Avraam cu ţarină cu tot de la Efron Heteul, ca moşie de îngropare.
[49] Apoi Iosif, după îngroparea tatălui său, s-a întors în Egipt, şi el, şi fraţii lui, şi toţi cei ce merseseră cu el la îngroparea tatălui său.
[50] " Văzând însă fraţii lui Iosif că a murit tatăl lor, au zis ei : ""Ce vom face, dacă Iosif ne va urî şi va vrea să se răzbune pentru răul ce i-am făcut?""
[51] "" Atunci au trimis ei la Iosif să i se spună : ""Tatăl tău înainte de moarte te-a jurat şi a zis:
[52] "" ""Aşa să spuneţi lui Iosif: Iartă fraţilor tăi greşeala şi păcatul lor şi răul ce ţi-au făcut. Iartă deci vina robilor Dumnezeului tatălui tău!"" Şi a plâns Iosif când i s-au spus acestea.
[53] "" Apoi au venit şi fraţii lui şi, căzând înaintea lui, au zis: ""Iată, noi suntem robii tăi"".
[54] "" Iar Iosif le-a zis : ""Nu vă temeţi! Sânt eu, oare, în locul lui Dumnezeu?
[55] " Iată, voi aţi uneltit asupra mea rele, dar Dumnezeu le-a intors în bine, ca să facă cele ce sint acum şi să păstreze viaţa unui popor numeros.
[56] " Deci nu vă mai temeţi! Eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri"". Şi i-a mângiiat şi le-a vorbit de la inimă.
[57] " Apoi a locuit Iosif în Egipt, el şi fraţii lui şi toată casa tatălui său. Şi a trăit Iosif o sută zece ani.