[1] "" A răspuns Ionatan lui Saul, tatăl său, şi i-a zis: ""De ce să-l omori? Ce-a făcut el?""
[2] " Atunci Saul a repezit suliţa în el ca să-l lovească. Şi a înţeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David.
[3] Deci s-a sculat Ionatan de la masă, prins de mânie mare, şi n-a mâncat a doua zi după lună nouă, pentru că era trist după David şi pentru că-l ocărâse tatăl său.
[4] A doua zi dimineaţa a ieşit Ionatan la câmp, la vremea sorocită lui David, şi un băiat mic a ieşit cu el.
[5] " Şi a zis el băiatului: ""Fugi şi caută săgeţile pe care am să le slobod eu!"" Şi a alergat băiatul, iar el a slobozit săgeţile, aşa încât au căzut dincolo de băiat.
[6] "" Şi a alergat băiatul spre locul unde aruncase Ionatan săgeţile. Iar Ionatan a strigat în urma lui şi a zis: ""Vezi că săgeţile sunt înaintea ta"".
[7] "" Apoi iar a strigat Ionatan după băiat: ""Umblă mai repede şi nu te opri!"" Băiatul a adunat săgeţile lui Ionatan şi a venit la stăpânul său.
[8] " Băiatul însă nu ştia nimic din toate acestea; numai Ionatan şi David ştiau de ce este vorba.
[9] " Şi a dat Ionatan arma băiatului, care era cu el, şi i-a zis: ""Du-te şi o du în cetate"".
[10] " După ce s-a dus băiatul, David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare.
[11] " Şi a zis Ionatan către David: ""Mergi cu pace! Iar cele pentru care ne-am jurat noi amândoi pe numele Domnului zicând: ""Domnul să fie între mine şi tine şi între copiii mei şi copiii tăi, aceea să fie pe veci"". Şi s-a sculat David şi s-a dus, iar Ionatan s-a întors în cetate.
[12] "" După aceea a mers David în Nobe, la preotul Ahimelec şi s-a mixat Ahimelec la întâlnirea cu David şi i-a zis: ""De ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?""
[13] "" Iar David a răspuns preotului Ahimelec: ""Regele mi-a încredinţat o taină şi mi-a zis: Să nu ştie nimeni pentru ce te-am trimis şi ce însărcinare ţi-am dat. De aceea mi-am lăsat oamenii într-un loc anumit.
[14] "" Dă-mi dar ce ai la îndemână, vreo cinci pâini, sau ce se va găsi!""
[15] "" Preotul însă a răspuns lui David şi i-a zis: ""Pâine obişnuită n-am la îndemână, dar este pâine sfinţită; dacă oamenii tăi s-au înfrânat de la femei, pot să mănânce"".
[16] "" Iar David a răspuns preotului şi i-a zis: ""Femei n-am avut cu noi nici ieri, nici alaltăieri, de când am plecat, şi vasele (trupurile) oamenilor sunt curate; deşi călătoria nu este după orânduială religioasă, pâinea va rămâne curată în vasele (trupurile) lor"".
[17] " Şi i-a dat preotul pâinea sfinţită, căci nu avea altă pâine, afară de pâinile punerii înainte, care fuseseră luate de la fala Domnului, ca să se pună în locul lor pâini proaspete.
[18] În ziua aceea se afla acolo înaintea Domnului unul din slujitorii lui Saul, cu numele Doeg, idumeu, căpetenia păstorilor lui Saul.
[19] " Şi a zis David către Ahimelec: ""N-ai cumva la îndemână vreo suliţă sau vreo sabie? Căci eu nu mi-am luat nici sabia, nici altă armă, deoarece porunca regelui a fost grabnică"".
[20] "" Preotul însă a răspuns: ""Iată sabia lui Goliat filisteanul pe care l-ai ucis în Valea Stejarului; ea este învelită într-o haină, după efod; de vrei, ia-o; alta afară de aceea n-am aici"". David a răspuns: ""Ca ea nu mai este alta, dă-mi-o!"" şi i-a dat-o.
[21] " Apoi David s-a sculat şi a fugit în aceeaşi zi de la faţa lui Saul şi a mers şi s-a dus la Achiş, regele din Gat.
[22] " Iar slugile lui Achiş au zis acestuia: ""Oare nu este acesta David, regele ţării aceleia, şi nu lui oare i se cânta în cor şi se zicea: ""Saul a biruit mii, iar David zeci de mii?""
[23] " David a pus cuvintele acestea la inimă şi s-a temut tare de Achiş, regele din Gat,
[24] Şi s-a prefăcut nebun înaintea ochilor lui, făcând năzdrăvănii şi scriind pe uşi; mergea în mâini şi lăsa să-i curgă balele pe barbă.
[25] " Atunci a zis Achiş robilor săi: ""Nu vedeţi că este un om nebun? La ce l-aţi adus la mine?
[26] "" N-am eu destui nebuni? De ce l-aţi adus şi pe acesta să se schimonosească înaintea mea? Nu cumva vreţi să intre în casă la mine?""
[27] " Şi a plecat David de acolo şi a fugit în peştera Adulam. Auzind aceasta, fraţii lui şi toată casa tatălui său au venit la el.
[28] Şi s-au adunat la el toţi prigoniţii, toţi datornicii şi toţi cei cu sufletul amărât şi s-a făcut el căpetenie peste ei; şi erau cu el ca la patru sute de oameni.
[29] " De acolo David s-a dus la Miţpa Moabului şi a zis către regele Moabului: ""Lasă pe tatăl meu şi pe mama mea să stea la voi, până voi afla ce are să facă Dumnezeu cu mine"".
[30] " Şi i-a adus la regele Moabului şi au trăit ei tot timpul la el, cât David a rămas în cetatea aceea.