Skip to content
Opens in a new window

[1] Căci am urmat căile Domnului, Şi înaintea Dumnezeului meu m-am pocăit.

[2] Toate poruncile Lui le-am avut înaintea mea Şi de la legea Lui nu m-am abătut.

[3] Fără prihană am fost înaintea Lui Şi de nedreptate m-am păzit.

[4] Deci Domnul mi-a plătit după nevinovăţia mea Şi după curăţia mâinilor mele pe care a cunoscut-o.

[5] Căci Tu, Doamne, cu cel bun Te arăţi bun, Cu omul drept Te porţi cu dreptate,

[6] Cu cel cuvios, Cuvios eşti, Iar cu cel îndărătnic, Te porţi după îndărătnicia lui.

[7] Tu pe poporul smerit îl izbăveşti, Iar ochii cei mândri îi smereşti.

[8] Tu eşti lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu!

[9] Cu Tine mă voi arunca spre oştirea înarmată, Cu Dumnezeul meu voi doborî zidul.

[10] Căile Domnului sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului e lămurit prin foc. Şi scut este El tuturor celor ce nădăjduiesc în El;

[11] Căci cine este Dumnezeu, dacă nu Domnul? Şi cine este apărător, dacă nu Dumnezeul nostru?

[12] Dumnezeu este Cel ce mă încinge cu putere şi calea cea dreaptă-mi arată;

[13] Care dă picioarelor mele sprinteneala cerbului, Şi la locurile cele înalte mă aşează;

[14] Care-mi deprinde mâinile mele la război Şi braţele mele să întindă arzul de aramă.

[15] Doamne, Tu mă aperi cu scutul Tău izbăvitor, Cu dreapta Ta mă sprijini şi înalţi cu bunătatea Ta,

[16] Tu lărgeşti calea sub paşii mei Şi picioarele mele nu se poticnesc.

[17] Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde. Nu mă voi întoarce până nu-i stârpesc.

[18] Îi voi lovi şi nu se vor putea ţine. Cădea-vor sub picioarele mele.

[19] Tu mă încingi cu putere pentru război Şi faci să cadă potrivnicii sub mine

[20] Pe vrăjmaşii mei Tu-i pui pe fugă înaintea mea şi pe cei ce mă urăsc îi spulberi.

[21] Striga-vor, dar nimeni nu-i va scăpa, Pe Domnul vor striga, dar nu-i va auzi;

[22] Ca praful ce-l ia vântul îi voi pisa şi-i voi călca în picioare ca tina uliţelor.

[23] Tu mă izbăveşti de răzvrătirea poporului Şi în fruntea neamurilor mă pui.

[24] Poporul pe care nu-l cunoşteam îmi slujeşte Şi dintr-un cuvânt mi se supune.

[25] Fiii celor de alt neam pălesc de frică şi tremură în zidurile cetăţii lor.

2 Samuel — Chapters