Skip to content
Opens in a new window

[1] "" Iar peste trei ani s-a întâmplat că au fugit doi robi de la Şimei la Achiş, fiul lui Maaca, regele Gatului. Şi i s-a spus lui Şimei: ""Iată, robii tăi sunt la Gat"".

[2] " Şi sculându-se Şimei şi punând şaua pe asinul său, a plecat la Gat, la Achiş, ca să-şi caute robii săi. Şi s-a întors Şimei şi a adus robii săi de la Gat.

[3] Dar, spunându-i-se lui Solomon că Şimei a mers din Ierusalim până la Gat şi că s-a întors, a trimis regele şi a chemat pe Şimei şi i-a zis:

[4] " ""Nu m-am jurat eu, oare, pe Domnul către tine şi nu ţi-am spus eu, oare, înainte, zicând: Să ştii că în ziua în care vei ieşi din Ierusalim şi te vei duce undeva, numaidecât vai muri? Şi tu mi-ai spus: Bine!

[5] " De ce n-ai păzit legea pe care ţi-am dat-o înaintea Domnului cu jurământ?

[6] " Apoi a mai zis regele către Şimei: ""Tu ştii şi ştie şi inima ta tot râul care l-ai făcut tatălui meu David; să se întoarcă asupra capului tău răutatea ta!

[7] "" Iar regele Solomon să fie binecuvântat şi tronul lui David să fie neclintit înaintea Domnului în veci!""

[8] " Şi a poruncit regele lui Benaia, fiul lui Iehoiada; şi el s-a dus şi a lovit pe Şimei şi acela a murit.

[9] După ce regatul s-a întărit în mâinile lui Solomon, Solomon s-a înrudit cu Faraon, regele Egiptului, căci a luat pentru el pe fiica lui Faraon şi a adus-o în cetatea lui David, până o terminat de zidit casa sa, templul Domnului şi zidul dimprejurul Ierusalimului.

[10] Poporul tot mai aducea jertfe pe înălţimi, căci nu era încă zidit templul numelui Domnului până în acel timp.

[11] Şi Solomon, care iubea pe Domnul, purtându-se după legea tatălui său, a adus şi el jertfe şi tămâieri pe înălţimi.

[12] Deci s-a sculat şi el şi s-a dus la Ghibeon, ca să aducă jertfe acolo, căci acolo era cea mai mare înălţime. O mie de jertfe pentru ardere de tot a adus Solomon pe acel jertfelnic.

[13] " La Ghibeon însă S-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi a zis: ""Cere ce vrei să-ţi dau!""

[14] "" Şi a zis Solomon: ""Tu ai făcut cu robul Tău David, tatăl meu, mare milă; şi, pentru că el s-a purtat cu vrednicie şi cu dreptate şi inimă curată înaintea Ta, nu ţi-ai luat această milă mare de la el; şi i-ai dăruit fiu pe tronul lui, precum şi este aceasta astăzi.

[15] " Şi acum Tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe robul Tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc.

[16] Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l-ai ales, popor nesfârşit de mare, care din pricina mulţimii lui nu se poate nici socoti, nici număra.

[17] " Dăruieşte-i dar robului Tău minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul Tău şi să deosebească ce este bine şi ca este rău; căci cine poate să povăţuiască pe acest popor al Tău, care este nesfârşit de mare?""

[18] " Şi i-a plăcut Domnului că Solomon a cerut aceasta.

[19] " Şi a zis Dumnezeu: ""Deoarece tu ai cerut aceasta şi n-ai cerut viaţă lungă; n-ai cerut bogăţie, n-ai cerut sufletele duşmanilor tăi, ci ai cerut înţelepciune, ca să ştii să judeci,

[20] " Iată Eu voi face după cuvântul tău; iată, Eu îţi dau minte înţeleaptă şi pricepută, cum nici unul n-a fost ca tine înaintea ta şi cum nici nu se va mai ridica după tine.

[21] Ba îţi voi da şi ceea ce tu n-ai cerut: bogăţie şi slavă, aşa încât nici unul dintre regi nu va fi asemenea ţie, în toate zilele tale.

[22] " Şi dacă vei umbla pe drumul Meu, ca să păzeşti legile Mele şi poruncile Mele, cum a umblat tatăl tău David, îţi voi înmulţi şi zilele tale"".

[23] " Şi s-a trezit Solomon din somn Şi iată, acesta fusese vis. Apoi s-a sculat şi a venit la Ierusalim şi a stat înaintea jertfelnicului celui de dinaintea chivotului cu legea Domnului, care era în Sion, a adus arderi de tot, a săvârşit jertfe de împăcare şi a făcut mare ospăţ pentru toate slugile sale.

[24] Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.

[25] " Şi a zis una din femei: ""Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.

[26] " A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi în casă, afară de noi amândouă.

[27] Însă noaptea a muţit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.

[28] Şi s-a sculat ea pe la miezul nopţii şi mi-a luat pe fiul meu de lângă mine, când eu, roaba ta, dormeam şi l-a pus la pieptul ci; iar pe fiul ei cel mort l-a pus la pieptul meu.

[29] " Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine dimineaţa, acesta nu era fiut meu, pe care-l născusem"".

[30] "" Iar cealaltă femeie a zis: ""Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!"" Iar aceasta îi zicea: ""Ba nu, fiul tău este mort şi al meu e viu!"" şi vorbeau ele aşa înaintea regelui.

[31] "" Atunci regele a zis: ""Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu"".

[32] "" Apoi a zis Solomon: ""Daţi-mi o sabie""; şi i s-a adus regelui o sabie.

[33] "" Şi a zis regele: ""Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!""

[34] "" Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, - căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: ""Rogu-mă, domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi!"" Iar cealaltă a zis: ""Ca să nu fie nici al meu, nici al ei, tăiaţi-l!""

[35] "" Şi regele a zis: ""Daţi-i acesteia copilul cel viu, că aceasta este mama lui!""

[36] " Şi a auzit tot Israelul do judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Şi au început să se teamă de rege, căci vedeau că înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi dreptate.

[37] Şi a fost regele Solomon rege peste tot Israelul.

[38] Iată acum căpeteniile pe care le avea el la curtea sa: Azaria, fiul lui Ţadoc, preotul;

[39] Elihoref şi Ahia, fiii lui Şişa, scriitori; Ioasaf, fiul lui Ahilud, cronicar;

2 Samuel — Chapters