[1] Plecat-a cerurile şi S-a coborât Şi sub picioarele Lui era negură deasă.
[2] Şezut-a pe heruvimi şi a zburat, zburat-a pe aripile vântului!
[3] Din negură Şi-a făcut adăpost Şi cort împrejurul Său; Cu ape întunecoase şi cu nori negri era înfăşurat.
[4] De strălucirea ce-I mergea înainte Se împrăştiau norii, Aruncând grindină şi cărbuni de foc.
[5] Atunci Domnul a tunat în ceruri Şi Cel Preaînalt a făcut să răsuna glasul Său;
[6] Slobozit-a săgeţile Sale şi a împrăştiat pe vrăjmaşi, Înmulţitu-Şi-a fulgerele şi i-a pus pe fugă.
[7] De certarea Ta, Doamne, De suflarea nărilor Tale, S-au arătat fundurile mării Şi temeliile lumii s-au descoperit.
[8] Tinzându-Şi El mâna de sus, m-a apucat Şi m-a scos din ape adânci;
[9] Izbăvitu-m-a de vrăjmaşul meu cel puternic, De cei ce mă urau şi erau mai tari ca mine:
[10] Aceştia mă împresuraseră în ziua necazului, Dar Domnul a fost ajutorul meu;
[11] El m-a scos le loc larg, izbăvitu-m-a, pentru că m-a iubit!
[12] Domnul mi-a dat după nevinovăţia mea, După curăţia mâinilor mele mi-s plătit.