[1] " Îl voi pune pe acela în casa Mea şi în împărăţia Mea pe veci şi tronul lui în veci va fi tare"".
[2] " Toate cuvintele şi toată vedenia aceasta le-a spus Natan lui David.
[3] " Atunci a venit regele David şi a stat înaintea feţei Domnului şi a zis: ""Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi ce este casa mea, de m-ai înălţat aşa?
[4] " Dar şi aceasta s-a părut încă puţin în ochii Tăi, Dumnezeule, căci iată vesteşti despre casa robului Tău în viitor şi priveşti la mine, ca la un om mare, Doamne Dumnezeule!
[5] Ce mai poate adăuga David înaintea Ta pentru mărirea robului Tău? Tu cunoşti pe robul Tău.
[6] Doamne, pentru robul Tău, după inima Ta, faci toate aceste lucruri mari, ca să arăţi toată mărirea.
[7] Doamne, nu este altul asemenea Ţie, şi nu este Dumnezeu afară de Tine, după câte am auzit noi.
[8] Şi nu este încă alt popor pe pământ ca poporul Tău Israel, pe care l-a călăuzit Dumnezeu, ca să-l răscumpere Sieşi de popor, să-şi facă nume mare şi strălucit, izgonind popoarele de la faţa poporului Tău, pe care l-ai izbăvit din Egipt.
[9] Tu ai făcut pe poporul Tău, Israel, poporul Tău pe veci şi Tu, Doamne, Te-ai făcut Dumnezeul lui.
[10] Aşadar, Doamne, cuvântul pe care l-ai grăit Tu acum despre robul Tău şi despre casa lui, întăreşte-l pe veci, şi fă cum ai zis Tu.
[11] Să rămână şi să se preamărească numele Tău în veci, ca să se zică că Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu peste Israel, şi casa robului Tău David să fie tare înaintea feţei Tale.
[12] Căci Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că-i vei zidi casă, de aceea robul Tău a şi îndrăznit să se roage înaintea Ta.
[13] Şi acum, Doamne, Tu eşti adevăratul Dumnezeu şi Tu ai vestit despre robul Tău astfel de lucruri bune.
[14] " Începe dar a binecuvânta casa robului Tău, ca să fie ea veşnică înaintea feţei Tale. Căci dacă Tu, Doamne, o vei binecuvânta, binecuvântată va fi ea în veci"".
[15] " După aceasta a lovit David pe Filisteni şi i-a supus şi a luat cetatea Gat şi oraşele ce ţineau de ea din mâinile Filistenilor.
[16] A lovit el de asemenea şi pe Moabiţi şi au ajuns Moabiţii robii lui David, plătindu-i tribut.
[17] Apoi a lovit David pe Hadadezer, regele Ţobei, la Hamat, când mergea acela să-şi întărească stăpânirea la râul Eufrat.
[18] Şi a luat David de la el o mie de care de război, şapte mii de călăreţi şi douăzeci de mii de pedestraşi. Şi a stricat David toate carele, neoprind din ele decât numai o sută.
[19] Sirienii din Damasc ar fi venit în ajutor lui Hadadezer, regele Ţobei, dar David a bătut douăzeci şi două de mii de Sirieni.
[20] Apoi a aşezat David oştire de pază în Siria Damascului şi au ajuns Sirienii robii lui David, plătindu-i tribut. Domnul a ajutat lui David pretutindeni, oriunde a mers el.
[21] Atunci a luat David scuturile de aur, care erau la robii lui Hadadezer, şi le-a adus în Ierusalim.
[22] Iar din Tibhat şi din Cun, cetăţile lui Hadadezer, a luat David foarte multă aramă. Din arama aceasta a făcut Solomon marea cea de aramă, stâlpii şi vasele cele de aramă.
[23] Auzind Tou, regele din Hamat, că David a bătut toată armata lui Hadadezer, regele Ţobei,
[24] A trimis pe Hadoram, fiul său, la regele David, să-l salute şi să-i mulţumească, pentru că s-a războit cu Hadadezer şi l-a bătut, căci Tou era în război cu Hadadezer, şi a trimis cu el tot felul de vase de aur, de argint şi de aramă.
[25] Regele David a închinat aceste vase Domnului, împreună cu aurul şi argintul pe care-l luase el de la toate popoarele: de la Edomiţi, Moabiţi, Amoniţi, Filisteni şi Amaleciţi.
[26] Şi Abişai, fiul Ţeruiei, a bătut optsprezece mii de Edomiţi în Valea Sărată.
[27] Şi a pus în Edom oaste de pază şi s-au făcut Edomiţii robii lui David, căci Domnul ajuta lui David oriunde mergea.
[28] Şi a domnit David peste tot Israelul şi a făcut judecată şi dreptate la tot poporul său.
[29] Ioab, fiul Ţeruiei, era comandantul oştirii, iar Iosafat, fiul lui Ahilud, era cronicar.
[30] Ţadoc, fiul lui Ahitub, şi Ahimelec, fiul lui Abiatar, au fost preoţi, iar Şausa (Serais) a fost secretar.
[31] Benaia, fiul lui Iehoiada, era căpetenie peste Cheretieni şi Peletieni, iar fiii lui David erau cei întâi pe lângă rege,
[32] După aceasta a murit Nahaş, regele Amoniţilor, şi în locul lui s-a făcut rege fiul său.
[33] " Atunci David a zis: ""Am să arăt milă lui Hanun, fiul lui Nahaş, pentru binefacerea ce mi-a arătat tatăl său"". Şi a trimis David soli să-l mângâie pentru pierderea tatălui său. Au mers deci solii lui David în ţara Amoniţilor, ca să-l mângâie pe Hanun.
[34] "" Însă căpeteniile Amoniţilor au zis către Hanun: ""Socoteşti tu, oare, că David din dragoste pentru tatăl tău a trimis la tine mângâietori? Nu cumva au venit slugile lui la tine, ca să iscodească şi să vadă ţara şi apoi să o pustiiască ""
[35] " Atunci a prins Hanun pe trimişii lui David şi i-a ras şi le-a tăiat hainele pe jumătate, până la coapsă, şi aşa le-a dat drumul şi ei au plecat.
[36] " Spunându-se lui David de păţania oamenilor acelora, a trimis el în întâmpinarea lor, că erau tare batjocoriţi, şi li s-a zis: ""Rămâneţi în Ierihon până vă vor creşte bărbile şi atunci vă veţi întoarce acasă"".
[37] " După ce Amoniţii au văzut că au ajuns urâţi lui David, au trimis Hanun şi Amoniţii o mie de talanţi de argint, ca să ia în solda lor nişte care de război şi călăreţi din Siria Mesopotamiei, Siria Maacăi şi din Ţoba.
[38] Şi au luat în solda lor treizeci şi două de mii de care şi pe regele Maacăi cu poporul lui, care au venit şi au tăbărât înaintea Medebei. Iar Amoniţii s-au adunat din cetăţile lor şi au ieşit la război.
[39] Când David a auzit de acestea, a trimis pe Ioab cu toată oştirea de viteji.
[40] Atunci au înaintat Amoniţii şi s-au aşezat în linie de bătaie la porţile cetăţii, iar regii care veniseră erau la o parte în câmp.
[41] Ioab, văzând că are a lupta pe două laturi, una în faţă şi alta în spate, a ales oşteni din toţi cei mai de seamă din Israel şi i-a rânduit contra Sirienilor.
[42] Iar cealaltă parte de popor a încredinţat-o lui Abişai, fratele său, ca să se îndrepte contra Amoniţilor.
[43] " Apoi a zis: ""Dacă Sirienii vor fi mai tari decât mine, să-mi vii tu în ajutor, iar dacă Amoniţii vor fi mai tari decât tine, îţi voi veni eu în ajutor.