[1] Şi am auzit un glas mare din templu spunând celor şapte îngeri: „Mergeţi şi vărsaţi pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu!”
[2] Şi s-a dus cel dintâi, şi-a turnat cupa pe pământ şi a apărut o rană rea şi cumplită pe oamenii care aveau pecetea fiarei şi care se închinau chipului ei.
[3] Şi cel de-al doilea şi-a turnat cupa în mare şi marea s-a făcut sânge, ca de mort, şi întreaga suflare de viaţă din mare a pierit.
[4] Şi cel de-al treilea şi-a turnat cupa în râuri şi în izvoarele apelor şi ele s-au făcut sânge.
[5] Şi l-am auzit pe îngerul apelor zicând: Drept eşti Tu, Cel care eşti şi care erai, Cel sfânt, fiindcă astfel i-ai judecat:
[6] pentru că ei au vărsat sângele sfinţilor şi al profeţilor, le-ai dat tot sânge să bea. Vrednici sunt!
[7] Şi am auzit altarul grăind: „Da, Doamne Dumnezeule Atotputernic, adevărate şi drepte sunt judecăţile tale!”
[8] Şi cel de-al patrulea şi-a turnat cupa pe soare şi i s-a dat acestuia să îi ardă pe oameni cu foc.
[9] Şi oamenii au fost arşi cu dogoare mare şi au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, care stăpâneşte peste plăgile acestea, şi nu s-au pocăit şi nu i-au dat slavă.
[10] Şi cel de-al cincilea şi-a turnat cupa pe tronul Fiarei şi împărăţia ei s-a întunecat, iar oamenii îşi muşcau limbile de durere
[11] şi din cauza durerilor şi a rănilor lor l-au blasfemiat pe Dumnezeul cerului şi nu s-au pocăit de faptele lor.
[12] Şi cel de-al şaselea şi-a turnat cupa peste Eufrat, râul cel mare, şi apa lui a secat ca să le fie pregătită calea regilor de la răsăritul soarelui.
[13] Şi am văzut trei duhuri necurate ca nişte broaşte, ieşind din gura balaurului, din gura Fiarei şi din gura profetului mincinos.
[14] Acestea sunt duhuri de demoni, care fac minuni şi merg la regii din toată lumea să îi adune la războiul din ziua cea mare a lui Dumnezeu cel Atotputernic.
[15] „Iată, Eu vin ca un hoţ. Fericit este cel care veghează şi îşi păstrează hainele, ca să nu umble gol şi să i se vadă ruşinea!”
[16] Şi i-au adunat la locul care în limba ebraică se numeşte Armaghedon.
[17] Şi cel de-al şaptelea şi-a turnat cupa în aer şi un glas puternic a ieşit din templu, de la tron, zicând: „S-a împlinit!”
[18] Şi au fost fulgere şi glasuri şi tunete şi s-a făcut un cutremur mare, aşa cum nu a mai fost de când e omul pe pământ, atât de mare a fost.
[19] Cetatea cea mare s-a rupt în trei părţi, iar cetăţile neamurilor au căzut. Iar numele Babilonulului celui mare a fost amintit înaintea lui Dumnezeu ca să-i dea din paharul cu vin al mâniei lui aprinse.
[20] Şi toate insulele au fugit, iar munţii nu s-au mai găsit.
[21] Şi peste oameni a căzut din cer grindină mare cât talantul, iar oamenii l-au blasfemiat pe Dumnezeu din pricina plăgii grindinii, fiindcă plaga aceasta era îngrozitor de grea.