[1] Revelaţia lui Iisus Hristos, pe care i-a dat-o Dumnezeu, ca să le arate robilor săi lucrurile care trebuie să se întâmple în curând, şi pe care a făcut-o cunoscută robului său Ioan, trimiţând-o prin îngerul său.
[2] Ioan a mărturisit cuvântul lui Dumnezeu şi mărturia lui Iisus Hristos, tot ce a văzut.
[3] Fericit este cel care citeşte şi cei care ascultă cuvintele profeţiei şi păzesc cele scrise în ea, fiindcă timpul este aproape.
[4] Ioan, către cele şapte Biserici din Asia: Har vouă şi pace de la Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, şi de la cele şapte duhuri care sunt înaintea tronului său
[5] şi de la Iisus Hristos, martorul cel credincios, Întâiul Născut din morţi şi Stăpânul împăraţilor pământului. Celui care ne iubeşte şi ne-a eliberat de păcatele noastre prin sângele său
[6] şi a făcut din noi Împărăţie, preoţi ai lui Dumnezeu, Tatăl său – a lui să fie slava şi puterea, în vecii vecilor! Amin!
[7] Iată, El vine pe nori şi orice ochi îl va vedea, chiar şi cei care l-au străpuns, şi se vor tângui din pricina lui toate seminţiile pământului. Da! Amin!
[8] „Eu sunt Alfa şi Omega”, zice Domnul Dumnezeu, „Cel care este, Cel care era şi Cel care vine, Cel Atotputernic.”
[9] Eu, Ioan, fratele vostru şi părtaş împreună cu voi la suferinţa, la Împărăţia şi răbdarea în Iisus, eram, pentru cuvântul lui Dumnezeu şi mărturisirea lui Iisus, în insula numită Patmos.
[10] În ziua Domnului am fost în duh şi am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trâmbiţă,
[11] care spunea: „Ceea ce vezi scrie într-o carte şi trimite-o celor şapte Biserici: la Efes, Smirna, Pergam, Tiatira, Sardes, Filadelfia şi Laodiceea.”
[12] Iar eu m-am întors să văd al cui era glasul care vorbea cu mine, şi când m-am întors am văzut şapte sfeşnice de aur,
[13] iar în mijlocul lor pe cineva asemenea Fiului Omului, îmbrăcat cu un veşmânt lung până la pământ şi încins la piept cu un brâu de aur.
[14] Capul şi părul lui erau strălucitoare ca lâna albă, ca zăpada, iar ochii lui erau ca para focului,
[15] picioarele lui asemenea aramei topite în cuptor, iar glasul lui ca vuietul multor ape.
[16] Ţinea în mâna dreaptă şapte stele şi din gura lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri. Faţa lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
[17] Când l-am văzut, am căzut la picioarele lui, ca mort. Dar El şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi mi-a spus: „Nu te teme, Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă,
[18] Cel viu! Am fost mort şi, iată, sunt viu în vecii vecilor şi am cheile morţii şi ale sălaşului morţilor.
[19] Aşadar, scrie ceea ce ai văzut, cele ce sunt şi cele ce vor fi după acestea.
[20] Cât despre taina celor şapte stele pe care le-ai văzut în mâna mea dreaptă şi a celor şapte sfeşnice de aur: cele şapte stele sunt îngerii celor şapte biserici, iar cele şapte sfeşnice sunt cele şapte biserici.”