[1] După numărul celor patruzeci de zile, în care aţi iscodit pământul Canaan, veţi purta pedeapsa pentru păcatele voastre patruzeci de ani, câte un an pentru fiecare zi, ca să cunoaşteţi ce înseamnă să fiţi părăsiţi de Mine.
[2] " Eu, Domnul, am grăit! Şi aşa voi face cu toată obştea aceasta rea, care s-a ridicat împotriva Mea: în pustia aceasta vor pieri şi vor muri toţi!""
[3] " Şi oamenii pe care-i trimisese Moise să iscodească pământul şi care la întoarcere au întărâtat împotriva lui toată obştea aceasta, răspândind zvonuri rele despre ţara aceea,
[4] Au murit loviţi înaintea Domnului, pentru că au răspândit zvonurile despre ţara aceea.
[5] Numai Iosua, fiul lui Navi, şi Caleb, fiul lui Iefone, au rămas vii dintre bărbaţii aceia care fuseseră să iscodească ţara Canaan.
[6] Cuvintele acestea le-a spus Moise înaintea tuturor fiilor lui Israel şi poporul s-a întristat foarte tare.
[7] " Sculându-se ei deci dis-de-dimineaţă, s-au dus pe vârful muntelui, zicând: ""Iată, ne ducem la locul acela de care ne-a grăit Domnul, căci am greşit!""
[8] "" Moise însă le-a zis: ""Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti.
[9] " Nu vă duceţi, căci Domnul nu este între voi şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri;
[10] " Căci Amaleciţii şi Canaaneii sunt acolo înaintea voastră şi veţi cădea de sabie, pentru că v-aţi abătut de la Domnul şi Domnul nu va fi cu voi"".
[11] " Dar ei au îndrăznit să se urce pe vârful muntelui; iar chivotul legii Domnului şi Moise n-au părăsit tabăra.
[12] Atunci s-au suit Amaleciţii şi Canaaneii care trăiau în muntele acela şi i-au înfrânt şi i-au gonit până la Horma şi s-au întors în tabără.
[13] În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
[14] " ""Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul vostru de locuit, pe care Eu îl voi da vouă,
[15] " Şi când veţi face jertfe Domnului din oi sau din boi, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă sau de bună voie, sau când veţi face la sărbătorile voastre mireasmă plăcută Domnului,
[16] Atunci cel ce aduce darul său Domnului să aducă jertfă de pâine a zecea parte de efă de făină de grâu curată, amestecată cu un sfert de hin de untdelemn,
[17] Şi vin pentru turnare, a patra parte de hin la ardere de tot sau la jertfa de făgăduinţă, la fiecare miel va face la fel întru miros bine-plăcut Domnului.
[18] Iar când veţi aduce berbec, adu jertfă de pâine două zecimi de efă de făină de grâu curată, amestecată cu a treia parte de hin de untdelemn;
[19] Şi vin de turnare să aduci a treia parte de hin, întru miros de bună mireasmă Domnului.
[20] Dacă aduceţi junc, ardere de tot, sau jertfă de făgăduinţă, sau jertfă de împăcare,
[21] Atunci cu juncul să aduci prinos de pâine trei zecimi de efă de făină de grâu, amestecată cu jumătate de hin de untdelemn.
[22] Şi vin pentru turnare, jumătate de hin la jertfă, întru miros de bună mireasmă Domnului.
[23] Aşa să faci totdeauna, când aduci junc sau berbec, miel sau capră,
[24] După numărul jertfelor pe care le faceţi; aşa să aduceţi la fiecare, după numărul lor.
[25] Tot băştinaşul să facă aşa când aduce jertfe de acestea întru mireasmă plăcută Domnului.
[26] De va trăi însă printre voi în pământul vostru un străin şi ar fi între voi din neam în neam, şi va voi să aducă jertfă pentru miros plăcut Domnului, să facă aşa cum faceţi voi.
[27] Pentru voi obştea Domnului şi pentru străinul care locuieşte între voi, o singură lege să fie, lege veşnică din neam în neam. Cum sunteţi voi aşa să fie şi străinul înaintea Domnului.
[28] " O singură lege şi aceleaşi drepturi să fie pentru voi şi pentru străinul care locuieşte la voi"".
[29] " Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
[30] " ""Vorbeşte fiilor lui Israel şi le spune: Când veţi intra în pământul în care vă duc,
[31] " Şi veţi mânca pâinea ţării aceleia, să înălţaţi prinos Domnului.
[32] Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului o azimă; dar s-o înălţaţi aşa ca prinosul din arie;
[33] Pârgă din aluatul vostru să înălţaţi dar Domnului din neam în neam.
[34] Dacă însă veţi greşi din neştiinţă şi nu veţi împlini toate poruncile acestea, pe care le-a rostit Domnul lui Moise,
[35] Şi tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise din ziua în care a început Domnul a vă porunci,
[36] Dacă greşeala e din nebăgarea de seamă a obştii, atunci toată obştea să aducă din cireadă un junc fără meteahnă, ardere de tot, întru miros bineplăcut Domnului, cu dar de pâine, cu turnarea lui după rânduială, şi din turma de capre, un ţap ca jertfă pentru păcat
[37] Şi se va ruga preotul pentru toată obştea fiilor lui Israel şi li se va ierta, căci aceasta a fost greşeală şi ei au adus darul lor Domnului şi jertfă pentru păcatul lor înaintea Domnului, pentru greşeala lor.