[1] " Şi le-au spus oamenii aceia: ""Noi suntem necuraţi, pentru că ne-am atins de trup de om mort; do ce să nu fim lăsaţi să aducem Domnului dar la vremea cea rânduită pentru fiii lui Israel?""
[2] "" Iar Moise a zis către ei: ""Staţi aici, că am să ascult ce porunceşte Domnul pentru voi!""
[3] " A grăit Domnul lui Moise şi a zis:
[4] " ""Spune fiilor lui Israel: Dacă cineva din voi sau din urmaşii voştri va fi necurat prin atingere de trup de om mort, sau va fi departe în călătorie, sau între neamuri străine, şi acela să facă Paştile Domnului.
[5] " Dar să le facă în ziua a paisprezecea a lunii a doua, seara, şi să le mănânce cu azime şi cu ierburi amare;
[6] Să nu lase din ele pe a doua zi, nici oasele să nu le zdrobească; şi să le săvârşească după toată rânduiala Paştilor.
[7] Iar omul curat, care nu se află departe în călătorie şi nu va face Paştile, sufletul acela să se stârpească din poporul său, că n-a adus dar Domnului la vreme. Omul acela îşi va purta păcatul său.
[8] " De va trăi la voi vreun străin să facă şi el Paştile Domnului: după legea Paştilor şl după rânduiala lor să le facă. O singură lege să fie şi pentru voi şi pentru străin"".
[9] " În ziua când a fost aşezat cortul, nor a acoperit cortul adunării, şi de seara până dimineaţa a fost deasupra cortului, ca o vedere de foc.
[10] Aşa era totdeauna: ziua îl acoperea un nor şi noaptea o vedere de foc.
[11] Când se ridica norul de deasupra cortului, atunci fiii lui Israel plecau şi în locul unde se oprea norul, acolo poposeau cu tabăra fiii lui Israel.
[12] După porunca Domnului se opreau fiii lui Israel cu tabăra lor şi după porunca Domnului plecau; tot timpul cât norul stătea deasupra cortului, stăteau şi ei cu tabăra.
[13] Când însă norul stătea multă vreme deasupra cortului, urmau acestui semn al Domnului şi fiii lui Israel şi nu plecau.
[14] Câteodată se întâmpla ca norul să stea numai puţină vreme deasupra cortului: după glasul Domnului se opreau şi după porunca Lui plecau la drum.
[15] Câteodată norul stătea numai de seara până dimineaţa, iar dimineaţa se ridica norul; atunci plecau şi ei; sau stătea norul o zi şi o noapte, şi când se ridica, plecau şi ei;
[16] Sau de umbrea norul deasupra cortului două zile, sau o lună, sau un an, fiii lui Israel stăteau şi nu plecau la drum; iar când se ridica el, atunci plecau,
[17] Că din porunca Domnului se opreau şi din porunca Domnului plecau la drum: urmau semnul Domnului, după porunca dată de Domnul prin Moise.
[18] Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis:
[19] " ""Fă-ţi două trâmbiţe de argint; din ciocan să le faci, ca să fie pentru chemarea obştii şi pentru plecarea taberei.
[20] " De se va trâmbiţa din ele, se va aduna toată obştea la uşa cortului adunării.
[21] De se va trâmbiţa numai din una, se vor aduna la tine toate căpeteniile cele mai mari ale lui Israel.
[22] Când veţi însoţi sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre răsărit.
[23] Când veţi însoţi a doua oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazăzi. Când veţi însoţi a treia oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre mare. Când veţi însoţi a patra oară sunetele cu strigăte, se vor ridica taberele cele dinspre miazănoapte. Să însoţiţi sunetele cu strigăte numai pentru plecare.
[24] Iar când chemaţi adunarea, să sunaţi, dar să nu însoţiţi sunetele cu strigăte.
[25] Din trâmbiţe vor suna preoţii, fiii lui Aaron: aceasta-i pentru voi lege veşnică din neam în neam.
[26] Când veţi merge la război, în pământul vostru, împotriva vrăjmaşilor care năvălesc asupra voastră, însoţiţi sunetele de trâmbiţă cu strigăte şi veţi fi pomeniţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.
[27] " În ziua voastră de bucurie, la sărbătorile voastre şi la lunile noi ale voastre, să trâmbiţaţi din trâmbiţe la arderile de tot ale voastre şi la jertfele voastre de împăcare şi prin aceasta veţi fi pomeniţi înaintea Dumnezeului vostru. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru"".
[28] " În anul al doilea, în luna a doua, în douăzeci ale lunii, s-a ridicat norul de deasupra cortului adunării;
[29] Şi au plecat fiii lui Israel din pustiul Sinai după taberele lor şi s-a oprit norul în pustiul Paran.
[30] Aceasta a fost întâia plecare, după porunca lui Dumnezeu, dată prin Moise.
[31] Întâi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Iuda cu cetele lor şi peste cetele lor era Naason, fiul lui Aminadab.
[32] Peste cetele seminţiei lui Isahar era Natanael, fiul lui Ţuar;
[33] Iar peste cetele seminţiei fiilor lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon.
[34] Apoi s-a ridicat cortul şi au plecat fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari, care duceau cortul.
[35] După aceea s-a ridicat steagul taberei lui Ruben cu cetele sale; peste cetele lui era Eliţur, fiul lui Şedeur;
[36] Peste cetele seminţiei lui Simeon era Şelumiel, fiul lui Ţurişadai;
[37] Iar peste cetele seminţiei fiilor lui Gad era Eliasaf, fiul lui Raguel.
[38] După aceea au plecat fiii lui Cahat, care duceau lucrurile sfinte, căci cortul trebuia să fie aşezat înainte de sosirea lor.
[39] Apoi s-a ridicat steagul taberei fiilor lui Efraim cu cetele lor; peste cetele lui era Elişama, fiul lui Amihud.
[40] Peste cetele fiilor seminţiei lui Manase era Gamaliel, fiul lui Pedaţur;
[41] Iar peste cetele fiilor seminţiei lui Veniamin era Abidan, fiul lui Ghedeon.
[42] După toate taberele, cel din urmă a fost ridicat steagul taberei fiilor lui Dan cu cetele sale; peste cetele lui era Ahiezer, fiul lui Amişadai;
[43] Peste cetele seminţiei fiilor lui Aşer era Paghiel, fiul lui Ocran;
[44] Iar peste cetele seminţiei fiilor lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan.
[45] Aceasta era rânduiala în care mergeau fiii lui Israel cu taberele lor. Şi aşa au plecat.
[46] " Atunci a zis Moise către Hobab fiul lui Raguel, madianitul, socrul lui Moise: ""Noi plecăm la locul acela, de care a zis Domnul: Vouă vi-l voi da. Hai cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul a grăit bine de Israel"".
[47] "" Acela însă a zis către el: ""Nu merg, ci mă duc în ţara mea şi la neamul meu"".
[48] "" Dar Moise a zis: ""Nu ne părăsi, pentru că tu ştii cum ne aşezăm noi taberele în pustie şi vei fi ochiul nostru.
[49] "" Dacă mergi cu noi, binele ce ni-l va face Domnul, îl vom face şi noi ţie"".
[50] " Plecând ei de la muntele Domnului, au mers trei zile; iar chivotul legii Domnului a mers înaintea lor cale de trei zile, ca să aleagă pentru ei loc de odihnă.
[51] Norul Domnului îi umbrea ziua, când plecau de la popas.
[52] " Când se ridica chivotul, ca să plece la drum, Moise zicea: ""Scoală, Doamne, şi să se risipească vrăjmaşii Tăi şi să fugă de la faţa Ta cei ce Te urăsc pe Tine!""
[53] "" Iar când se oprea chivotul, el zicea: ""Întoarce-Te, Doamne, la miile şi zecile de mii ale lui Israel!""
[54] " Poporul însă începu să cârtească în auzul Domnului, iar Domnul auzind, se aprinse mânia Lui, izbucni între ei foc de la Domnul şi începu a mistui marginile taberei.
[55] Atunci a strigat poporul către Moise, iar Moise s-a rugat Domnului şi a încetat focul.
[56] De aceea s-a numit locul acela: Tabeera, adică ardere, căci acolo a fost aprins între ei focul de la Domnul.
[57] " Străinii, dintre ei, începură să-şi arate poftele şi şedeau cu ei şi fiii lui Israel şi plângeau, zicând: ""Cine ne va hrăni cu carne?