[1] Adu-ţi aminte, Doamne, de cele întâmplate, şi vezi ocara noastră!
[2] Moştenirea şi casele noastre au căzut în mâna celor străini, de alt neam.
[3] Am ajuns orfani, fără de tată, mamele noastre sunt văduve.
[4] Bem apa noastră cu bani, lemnele noastre le primim cu plată.
[5] Pe grumajii noştri stau prigonitorii şi, deşi n-avem puteri, nu ne dau răgaz.
[6] Întindem mâna către Egipt şi Asiria ca să ne sature de pâine.
[7] Părinţii noştri au greşit şi nu mai sunt, dar noi purtăm fărădelegile lor.
[8] Slugi ne stăpânesc şi nimeni nu vine să ne scoată din mina lor.
[9] Cu primejdia vieţii noastre ne agonisim pâinea, în faţa sabiei care ne ameninţă în pustiu.
[10] Pielea noastră s-a înnegrit ca un cuptor de văpaia foametei.
[11] Ei au batjocorit femeile în Sion, fecioarele din cetăţile lui Iuda.
[12] Căpeteniile au fost spânzurate de mâna lor, feţele bătrânilor nu au mai fost luate în seamă.
[13] Flăcăii au învârtit la râşniţă şi tinerii s-au poticnit cărând lemne.
[14] Bătrânii nu mai stau la poartă, cei tineri nu mai cântă din alăute.
[15] S-a dus veselia inimii noastre, jocul nostru s-a schimbat în plâns.
[16] Căzut-a cununa de pe capul nostru; vai nouă, că am păcătuit!
[17] Pentru aceasta inima noastră tânjeşte şi ochii s-au întunecat.
[18] Muntele Sionului a rămas pustiu şi pe el se plimbă vulpile.
[19] Tu, Doamne, împărăţeşti în veci şi scaunul Tău în neam de neam!
[20] Pentru ce vrei să ne uiţi, să ne părăseşti atât de multă vreme?
[21] Întoarce-Te către noi şi ne vom întoarce; înnoieşte zilele noastre ca în vremea cea de demult!
[22] Sau Tu ne-ai urgisit şi Te-ai mâniat pe noi, fără măsură?