[1] Atunci regele Babilonului a pus rege în locul lui Iehonia, pe Matania, unchiul lui Iehonia, schimbându-i numele în Sedechia.
[2] Sedechia era de douăzeci şi unu de ani când s-a făcut rege şi a domnit în Ierusalim unsprezece ani. Numele mamei lui era Hamutal, fiica lui Ieremia din Libna.
[3] Şi a făcut şi acesta lucruri netrebnice în ochii Domnului, în toate, aşa cum făcuse şi Iehonia.
[4] Şi mânia Domnului era peste Ierusalim şi peste Iuda atât de mare, încât i-a lepădat de la faţa Sa. Şi s-a lepădat şi Sedechia de regele Babilonului.
[5] Iar în anul al nouălea al domniei lui Sedechia, în luna a zecea, în ziua a zecea a lunii, a venit Nabucodonosor, regele Babilonului, cu toată oştirea sa asupra Ierusalimului şi l-a împresurat şi a făcut împrejurul lui întărituri.
[6] Şi a stat cetatea împresurată până în anul al unsprezecelea al regelui Sedechia.
[7] Iar în anul al unsprszecelea al regelui Sedechia, în ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate şi poporul ţării nu mai avea pâine.
[8] Atunci cetatea a fost luată şi toţi ostaşii au fugit noaptea pe calea porţilor care se aflau între două ziduri, lângă grădina regelui. Caldeii însă stăteau împrejurul cetăţii; şi a ieşit şi regele pe calea ce duce în câmpie.
[9] Dar a alergat oştirea Caldeilor după rege şi l-au ajuns în şesul Ierihonului; iar oştirea lui a fugit toată de la el.
[10] Şi au luat pe rege şi l-au dus la regele Babilonului, în Ribla, şi l-au supus judecăţii.
[11] Şi au junghiat pe fiii regelui înaintea ochilor lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au pus în lanţuri şi l-au dus la Babilon.
[12] Iar în luna a cincea, în ziua a şaptea a lunii, adică în anul al nouăsprezecelea al lui Nabucodonosor, regele Babilonului, Nebuzaradan, căpetenia gărzii, slujitorul regelui Babilonului, a venit la Ierusalim
[13] Şi a ars templul Domnului, casa regelui şi toate casele din Ierusalim; toate casele cele mari le-a ars cu foc.
[14] Iar oştirea Caldeilor care era cu comandantul gărzii a dărâmat şi zidurile cele dimprejurul Ierusalimului.
[15] Apoi Nebuzaradan, căpetenia gărzii, a strămutat la Babilon şi celălalt popor care mai rămăsese în Ierusalim, pe cei ce se predaseră regelui Babilonului şi rămăşiţa poporului de rând.
[16] Numai puţini din poporul sărac al ţării au fost lăsaţi de căpetenia gărzii, să lucreze viile şi ogoarele.
[17] Caldeii au stricat şi stâlpii cei de aramă care erau în templul Domnului, postamentele, marea cea de aramă din templul Domnului şi arama lor au dus-o în Babilon.
[18] Căldările, lopeţile, cuţitele, lingurile şi toate vasele de aramă, care se întrebuinţau la slujbă, le-au luat.
[19] Şi a mai luat căpetenia gărzii cădelniţele, cupele şi tot ce era de aur şi ce era de argint.
[20] Au luat cei doi stâlpi, marea şi postamentele pe care le făcuse Solomon pentru templul Domnului. Arama din toate aceste lucruri nu se mai putea cântări.
[21] Un singur stâlp era înalt de optsprezece coţi; coroana lui era de aramă şi înălţimea ei era de trei coţi; pereţii ei şi împletiturile dimprejurul ei, toate erau de aramă. Asemenea era şi al doilea stâlp cu coroana lui.
[22] Apoi a mai luat căpetenia gărzii pe Seraia arhiereul, pe Ţefania, al doilea preot şi pe alţi trei care stăteau de strajă la prag.
[23] Iar din cetate a luat un eunuc, care era căpetenie peste oşteni şi cinci oameni, care stăteau înaintea regelui şi care acum se aflau în cetate; pe căpetenia cea mare a oştirii, care înscria la oaste poporul şi şaizeci de oameni din poporul ţării, care se aflau în cetate.
[24] Pe aceştia i-a luat Nebuzaradan, căpetenia gărzii şi i-a dus la regele Babilonului, în Ribla.
[25] Iar regele Babilonului i-a lovit şi i-a ucis la Ribla, în ţinutul Hamat. Aşa a fost strămutat Iuda din ţara lui.
[26] Iar peste poporul care a rămas în ţara Iudei şi pe care l-a lăsat Nabucodonosor, regele Babilonului, a pus căpetenie pe Ghedalia, fiul lui Ahican, fiul lui Şafan.
[27] Când au auzit toate căpeteniile şi ostaşii lor că regele Babilonului a pus căpetenie pe Ghedalia, au venit la Ghedalia în Miţpa: Ismael, fiul lui Netania, Iohanan, fiul lui Careah, Seraia, fiul lui Tanhumet, din Netofa, şi Iaazania, fiul lui Maacati, ei împreună cu oamenii lor.
[28] " Şi a jurat Ghedalia acestora şi oamenilor lor şi le-a zis: ""Nu vă temeri a fi supuşii Caldeilor. Aşezaţi-vă în ţara aceasta şi slujiţi regelui Babilonului şi va fi bine!""
[29] " Dar în luna a şaptea a venit Ismael, fiul lui Netania al lui Elişama din neamul regesc, cu zece oameni şi a lovit pe Ghedalia şi acesta a murit şi a lovit şi pe Iudeii Şi pe Caldeii care erau cu el în Miţpa.