Skip to content
Opens in a new window

[1] Şi s-au sfătuit împreună să vină cu război şi să dărâme Ierusalimul.

[2] Atunci noi ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus strajă, ca să ne păzească de ei ziua şi noaptea.

[3] " Iudeii însă au zis: ""Puterile salahorilor au slăbit şi moloz e foarte mult; noi nu mai suntem în stare să facem zidul"".

[4] "" Iar duşmanii noştri grăiau: ""Nici n-au să afle, nici n-au să vadă nimic până când vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face să înceteze lucrul"".

[5] " Şi după ce au venit Iudeii care locuiau lângă ei şi ne-au spus de vreo zece ori, din toate părţile, că duşmanii noştri au să năvălească asupra noastră,

[6] Atunci în părţile de jos ale cetăţii, după ziduri, am aşezat poporul după seminţii, cu săbii şi cu lănci şi cu arcuri.

[7] " Apoi am cercetat toate şi, sculându-mă, am zis celor mai de seamă şi căpeteniilor şi celuilalt popor: ""Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşător şi luptaţi-vă pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri, pentru fiicele voastre, pentru femeile voastre şi pentru casele voastre!""

[8] " Când au auzit duşmanii noştri că ne este cunoscut gândul lor, atunci Dumnezeu a risipit planul lor; iar noi ne-am întors cu toţii la ziduri, apucându-ne fiecare de lucrul nostru.

[9] Din acea zi jumătate din tinerii mei se îndeletniceau cu lucrul, iar jumătate din ei stăteau gata de apărare cu lănci, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe, iar îndărătul lor se aflau căpeteniile a toată casa lui Iuda.

[10] Cei ce lucrau la zid şi cei ce cărau, cu o mână lucrau, iar cu cealaltă ţineau lancea.

[11] Fiecare din cei ce zideau erau încinşi peste coapsele lor cu sabia şi aşa lucrau; iar lângă mine se afla cel ce suna din trâmbiţă.

[12] " Şi eu am zis celor mai însemnaţi şi căpeteniilor şi poporului de rând: ""Lucrul este mult şi greu şi noi suntem risipiţi pe ziduri şi depărtaţi unii de alţii.

[13] "" De aceea să alergaţi la mine acolo unde veţi auzi sunetul trâmbiţei şi Dumnezeul nostru se va lupta pentru noi"".

[14] " Şi aşa am lucrat noi, iar jumătate stătea cu lancea în mână de la răsăritul soarelui până seara la ieşirea stelelor.

[15] Afară de aceasta, tot atunci am mai zis poporului să rămână toţi în Ierusalim cu robii lor, străjuind în timpul nopţii, iar în timpul zilei lucrând.

[16] " Şi nici eu, nici fraţii mei, nici slugile mele, nici străjerii care mă însoţiseră, nu s-au dezbrăcat de haine şi fiecare până şi la apă mergea cu sabia în mână"".

[17] " Atunci s-a făcut murmur mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.

[18] " Erau unii care ziceau: ""Noi cu fiii şi cu fiicele noastre suntem mulţi, să ni se dea pâine să ne hrănim şi să trăim"".

[19] "" Alţii ziceau: ""Ne-am pus zălog viile şi ogoarele şi casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea"".

[20] "" Iar alţii ziceau: ""Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.

[21] "" Şi noi avem acelaşi trup ca şi fraţii voştri şi fiii voştri sunt tot aşa cum sunt şi fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiţi să ne dăm fiii şi fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se şi află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Şi viile noastre şi ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora"".

[22] " Când am auzit eu murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.

[23] " Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. ""Voi luaţi mită de la fraţii voştri"", le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,

[24] "" Şi le-am zis: ""Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri"". Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.

[25] "" ""Nu faceţi bine - am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?

[26] " Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am dat împrumut şi argint şi pâine, dar n-am mai cerut înapoi.

[27] " Întoarceţi-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi dat împrumut"".

[28] "" ""Se vor întoarce şi nu vom mai cere de la ei - ziseră ei. Vom face aşa cum zici tu"". Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia jurământ că vor face aşa.

[29] "" Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: ""Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. ""Amin"" - zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.

[30] " şi din ziua aceea în care eu am fost numit guvernator al lor în ţara lui Iuda, din anul al douăzecilea până în anul al treizeci şi doilea al regelui Artaxerxe, timp de doisprezece ani eu şi fraţii mei n-am mâncat pâinea de conducător.

[31] Iar conducătorii de mai înainte, apăsau poporul şi luau de la el pâine şi vin, pe lângă cei patruzeci de sicli de argint; ba până şi slugile lor apăsau poporul. Eu însă n-am făcut aşa, pentru că mă temeam de Dumnezeu.

[32] în vremea aceasta eu am mers înainte cu lucrul la zidurile acestea şi nici o ţarină n-am cumpărat şi toţi slujbaşii mei se adunau acolo la lucru.

[33] Eu aveam la masa mea până la o sută cincizeci de oameni, Iudei şi căpetenii, afară de cei ce veneau la noi de pe la popoarele dimprejur.

2 Cronici — Chapters