[1] Fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, fiii lui Baţlut, fiii lui Mechida, fiii lui Harşa;
[2] Fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah;
[3] Fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa.
[4] Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Peruda;
[5] Fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel;
[6] Fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Ami.
[7] Cei încredinţaţi templului şi fiii robilor lui Solomon erau cu toţii trei sute nouăzeci şi doi;
[8] Iar cei ce au ieşit din Telmelah, din Telharşa şi din Cherub-Adan-Imer, care n-au putut să-şi arate seminţia şi neamul lor, ca să arate că sunt din Israel, au fost:
[9] Fiii lui Delaia, fiii lui Tobie şi fiii lui Necoda: şase sute cincizeci şi doi.
[10] Iar din neamul preoţilor: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ şi fiii lui Barzilai care şi-a luat femeie din fiicele lui Barzilai Galaaditul al cărui nume l-a adoptat.
[11] Şi-au căutat cartea spiţei neamului lor şi n-au găsit-o şi de aceea au fost îndepărtaţi de la preoţie.
[12] Şi Tirşata le-a zis să nu mănânce din cele sfinte, până nu se va ridica preot cu Urim şi Tumim.
[13] Deci toată adunarea la un loc se alcătuia din patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,
[14] Afară de robii lor şi de roabele lor, care erau în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte; şi mai erau cu ei două sute de cântăreţi şi cântăreţe;
[15] Şi aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,
[16] Două sute patruzeci şi cinci de catâri, patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de asini.
[17] Şi ajungând unele din căpeteniile seminţiilor la templul Domnului care este la Ierusalim, au dăruit de bunăvoie pentru templul lui Dumnezeu, ca să fie ridicat din nou pe temeliile lui.
[18] Şi aceştia din prisosul lor au dăruit în casa obştească pentru începerea lucrărilor: şaizeci şi una de mii de drahme de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de veşminte preoţeşti.
[19] Şi au început să locuiască preoţii şi leviţii şi poporul şi cântăreţii şi portarii şi cei încredinţaţi templului în oraşele lor şi tot Israelul s-a aşezat în cetăţile sale.
[20] Iar când a venit luna a şaptea şi când fiii lui Israel erau prin oraşele lor, s-a strâns poporul ca un singur om la Ierusalim;
[21] Şi s-a sculat Iosua, fiul lui Ioţadac, şi fraţii lui, preoţii şi Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi fraţii lui şi au făcut jertfelnic Dumnezeului lui Israel, ca să aducă pe el arderi de tot, cum se scrie în legea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
[22] Şi au aşezat jertfelnicul pe temeliile lui, deşi se temeau de popoarele străine, şi au început să aducă pe el arderi de tot Domnului, arderi de tot dimineaţa şi seara.
[23] Şi au săvârşit sărbătoarea corturilor, după cum este scris, cu ardere de tot zilnică, după numărul hotărât şi după rânduiala fiecărei zile.
[24] După aceea au început să săvârşească arderea de tot cea obişnuită, şi cea de la lună nouă, şi cea de la sărbătorile închinate Domnului, şi jertfele pe care le aducea Domnului fiecare de bună voie.
[25] Chiar din ziua întâi a lunii a şaptea au început să aducă Domnului arderi de tot. Iar temelia templului Domnului nu se pusese încă.
[26] Şi au început a da argint pietrarilor şi dulgherilor, iar Sidonienilor şi Tirienilor bucate şi băutură şi untdelemn, ca să aducă pe mare la Iafa lemn din Liban, după învoirea dată lor de Cirus, regele Perşilor.
[27] Şi în anul al doilea după sosirea lor la templul lui Dumnezeu din Ierusalim, în luna a doua, Zorobabel, fiul lui Salatiel, şi Iosua, fiul lui Ioţadac, şi ceilalţi fraţi ai lor, preoţii şi leviţii, şi toţi cei ce veniseră din robie la Ierusalim au făcut început şi au pus pe leviţii de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrările templului Domnului.
[28] Şi aşa Iosua cu fiii şi fraţii lui, şi Cadmiel cu fiii lui, fiii lui Iuda, precum şi fiii lui Henadad cu fiii lor şi cu fraţii lor, leviţii, au stat să supravegheze pe cei ce lucrau la templul lui Dumnezeu.
[29] Şi când ziditorii puneau temelia templului Domnului, atunci preoţii, îmbrăcaţi în veşmintele lor şi cu trâmbiţe, şi leviţii, fiii lui Asaf, cu chimvale, au fost puşi să laude pe Domnul, după rânduiala lui David, regele lui Israel.
[30] " Şi au început ei să cânte pe rând ""lăudaţi"" şi ""slăviţi pe Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui spre Israel"". Şi tot poporul striga cu glas mare, slăvind pe Domnul, pentru că a ajutat să se pună temeliile templului Domnului.
[31] " În vremea aceasta mulţi din preoţi şi din leviţi şi din capii de familie şi din bătrânii care văzuseră vechiul templu, văzând punerea temeliei acestui templu, plângeau cu hohote, mulţi însă cântau tare de bucurie;
[32] Însă poporul nu putea osebi strigătele de bucurie de bocetele de plâns ale mulţimii, pentru că poporul striga tare şi glasul se auzea departe.
[33] Auzind vrăjmaşii lui Iuda şi ai lui Veniamin că cei ce s-au întors din robie zidesc templu Domnului Dumnezeului lui Israel,
[34] " Au venit la Zorobabel şi au zis către el: ""Să zidim şi noi cu voi, pentru că şi noi, ca şi voi, căutăm pe Dumnezeul vostru şi Lui Îi aducem jertfe încă din zilele lui Asarhadon, regele Asiriei, care ne-a adus aici"".
[35] "" Iar Zorobabel, Iosua şi celelalte căpetenii ale seminţiilor lui Israel le-au zis: ""Nu se cuvine să zidiţi împreună cu noi templu Dumnezeului nostru, ci numai noi singuri vom zidi templu Domnului Dumnezeului lui Israel, precum ne-a poruncit Cirus, regele Perşilor"".
[36] " Atunci poporul jării aceleia a început să descurajeze poporul lui Iuda şi să-l împiedice de la zidire,
[37] Cumpărând contra lor pe sfetnicii regelui, ca să zădărnicească planul lor în toate zilele lui Cirus, regele Perşilor, până în zilele lui Darie, regale Perşilor.