[1] Vă aduc aminte, fraţilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi,
[2] Prin care şi sunteţi mântuiţi; cu ce cuvânt v-am binevestit-o - dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi crezut în zadar S
[3] Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi;
[4] Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi;
[5] Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
[6] În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit;
[7] După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
[8] Iar la urma tuturor, ca unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.
[9] Căci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
[10] Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; şi harul Lui care este în mine n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
[11] Deci ori eu, ori aceia, aşa propovăduim şi voi aşa aţi crezut.
[12] Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morţilor?
[13] Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
[14] Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.
[15] Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază.
[16] Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat.
[17] Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre;
[18] Şi atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit.
[19] Iar dacă nădăjduim în Hristos numai în viaţa aceasta, suntem mai de plâns decât toţi oamenii.
[20] Dar acum Hristos a înviat din morţi, fiind începătură (a învierii) celor adormiţi.
[21] Că de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om şi învierea morţilor.
[22] Căci, precum în Adam toţi mor, aşa şi în Hristos toţi vor învia.
[23] Dar fiecare în rândul cetei sale: Hristos începătură, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
[24] După aceea, sfârşitul, când Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere.
[25] Căci El trebuie să împărăţească până ce va pune pe toţi vrăjmaşii Săi sub picioarele Sale.
[26] Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, este moartea.
[27] " ""Căci toate le-a supus sub picioarele Lui"". Dar când zice: ""Că toate I-au fost supuse Lui"" - învederat este că afară de Cel care I-a supus Lui toate.
[28] " Iar când toate vor fi supuse Lui, atunci şi Fiul însuşi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu să fie toate în toţi.
[29] Fiindcă ce vor face cei care se botează pentru morţi? Dacă morţii nu înviază nicidecum, pentru ce se mai botează pentru ei?
[30] De ce mai suntem şi noi în primejdie în tot ceasul?
[31] Mor în fiecare zi! V-o spun, fraţilor, pe lauda pe care o am pentru voi, în Hristos Iisus, Domnul nostru.
[32] Dacă m-am luptat, ca om, cu fiarele în Efes, care îmi este folosul? Dacă morţii nu înviază, să bem şi să mâncăm, căci mâine vom muri!
[33] Nu vă lăsaţi înşelaţi. Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.
[34] Treziţi-vă cum se cuvine şi nu păcătuiţi. Căci unii nu au cunoştinţă de Dumnezeu; o spun spre ruşinea voastră.
[35] Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină?
[36] Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit.
[37] Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte;
[38] Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe un trup al său.
[39] Nu toate trupurile sunt acelaşi trup, ci unul este trupul oamenilor şi altul este trupul dobitoacelor şi altul este trupul păsărilor şi altul este trupul peştilor.
[40] Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.
[41] Alta este strălucirea soarelui şi alta strălucirea lunii şi alta strălucirea stelelor. Căci stea de stea se deosebeşte în strălucire.
[42] Aşa este şi învierea morţilor: Se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune;
[43] Se seamănă întru necinste, înviază întru slavă, se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere;
[44] Se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc.
[45] " Precum şi este scris: ""Făcutu-s-a omul cel dintâi, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urmă cu duh dătător de viaţă"";
[46] " Dar nu este întâi cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
[47] Omul cel dintâi este din pământ, pământesc; omul cel de-al doilea este din cer.
[48] Cum este cel pământesc, aşa sunt şi cei pământeşti; şi cum este cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.
[49] Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, să purtăm şi chipul celui ceresc.
[50] Aceasta însă zic, fraţilor: Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea.
[51] Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba,
[52] Deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba.
[53] Căci trebuie ca acest trup stricăcios să se îmbrace în nestricăciune şi acest (trup) muritor să se îmbrace în nemurire.
[54] " Iar când acest (trup) stricăcios se va îmbrăca în nestricăciune şi acest (trup) muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci va fi cuvântul care este scris: ""Moartea a fost înghiţită de biruinţă.
[55] "" Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?"".
[56] " Şi boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este legea.
[57] Dar să dăm mulţumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinţa prin Domnul nostru Iisus Hristos!
[58] Drept aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari, neclintiţi, sporind totdeauna în lucrul Domnului, ştiind că osteneala voastră nu este zadarnică în Domnul.