[1] Căutaţi dragostea. Râvniţi însă cele duhovniceşti, dar mai ales ca să proorociţi.
[2] Pentru că cel ce vorbeşte într-o limbă străină nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; şi nimeni nu-l înţelege, fiindcă el, în duh, grăieşte taine.
[3] Cel ce prooroceşte vorbeşte oamenilor, spre zidire, îndemn şi mângâiere.
[4] Cel ce grăieşte într-o limbă străină pe sine singur se zideşte, iar cel ce prooroceşte zideşte Biserica.
[5] Voiesc ca voi toţi să grăiţi în limbi; dar mai cu seamă să proorociţi. Cel ce prooroceşte e mai mare decât cel ce grăieşte în limbi, afară numai dacă tălmăceşte, ca Biserica să ia întărire.
[6] Iar acum, fraţilor, dacă aş veni la voi, grăind în limbi, de ce folos v-aş fi, dacă nu v-aş vorbi - sau în descoperire, sau în cunoştinţă, sau în proorocie, sau în învăţătură?
[7] Că precum cele neînsufleţite, care dau sunet, fie fluier, fie chitară, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaşte ce este din fluier, sau ce este din chitară?
[8] Şi dacă trâmbiţa va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
[9] Aşa şi voi: Dacă prin limbă nu veţi da cuvânt lesne de înţeles, cum se va cunoaşte ce aţi grăit? Veţi fi nişte oameni care vorbesc în vânt.
[10] Sunt aşa de multe feluri de limbi în lume, dar nici una din ele nu este fără înţelesul ei.
[11] Deci dacă nu voi şti înţelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeşte, şi cel care vorbeşte barbar pentru mine.
[12] Aşa şi voi, de vreme ce sunteţi râvnitori după cele duhovniceşti, căutaţi să prisosiţi în ele, spre zidirea Bisericii.
[13] De aceea, cel ce grăieşte într-o limbă străină să se roage ca să şi tălmăcească.
[14] Căci, dacă mă rog într-o limbă străină, duhul meu se roagă, dar mintea mea este neroditoare.
[15] Atunci ce voi face? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu mintea.
[16] " Fiindcă dacă vei binecuvânta cu duhul, cum va răspunde omul simplu ""Amin"" la mulţumirea ta, de vreme ce el nu ştie ce zici?
[17] " Căci tu, într-adevăr, mulţumeşti bine, dar celălalt nu se zideşte.
[18] Mulţumesc Dumnezeului meu, că vorbesc în limbi mai mult decât voi toţi;
[19] Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.
[20] Fraţilor, nu fiţi copii la minte. Fiţi copii când e vorba de răutate. La minte însă, fiţi desăvârşiţi.
[21] " În Lege este scris: ""Voi grăi acestui popor în alte limbi şi prin buzele altora, şi nici aşa nu vor asculta de Mine, zice Domnul"".
[22] " Aşa că vorbirea în limbi este semn nu pentru cei credincioşi ci pentru cei necredincioşi; iar proorocia nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei ce cred.
[23] Deci, dacă s-ar aduna Biserica toată laolaltă şi toţi ar vorbi în limbi şi ar intra neştiutori sau necredincioşi, nu vor zice, oare, că sunteţi nebuni?
[24] Iar dacă toţi ar prooroci şi ar intra vreun necredincios sau vreun neştiutor, el este dovedit de toţi, el este judecat de toţi;
[25] Cele ascunse ale inimii lui se învederează, şi astfel, căzând cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu, mărturisind că Dumnezeu este într-adevăr printre voi.
[26] Ce este deci, fraţilor? Când vă adunaţi împreună, fiecare din voi are psalm, are învăţătură, are descoperire, are limbă, are tălmăcire: toate spre zidire să se facă.
[27] Dacă grăieşte cineva într-o limbă străină, să fie câte doi, sau cel mult trei şi pe rând să grăiască şi unul să tălmăcească.
[28] Iar dacă nu e tălmăcitor, să tacă în biserică şi să-şi grăiască numai lui şi lui Dumnezeu.
[29] Iar proorocii să vorbească doi sau trei, iar ceilalţi să judece.
[30] Iar dacă se va descoperi ceva altuia care şade, să tacă cei dintâi.
[31] Căci puteţi să proorociţi toţi câte unul, ca toţi să înveţe şi toţi să se mângâie.
[32] Şi duhurile proorocilor se supun proorocilor.
[33] Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii.
[34] Ca în toate Bisericile sfinţilor, femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea.
[35] Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică.
[36] Oare de la voi a ieşit cuvântul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
[37] Dacă i se pare cuiva că este prooroc sau om duhovnicesc, să cunoască că cele ce vă scriu sunt porunci ale Domnului.
[38] Iar dacă cineva nu vrea să ştie, să nu ştie.
[39] Aşa că, fraţii mei, râvniţi a prooroci şi nu opriţi să se grăiască în limbi.
[40] Dar toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială.